Voi prieteni dragi

Published on

spot_img

 „Voi prieteni dragi” este o meditație profundă asupra durerii pierderii și a puterii amintirilor. Este o poezie care vorbește despre fragilitatea vieții, dar și despre capacitatea noastră de a găsi consolare în amintirea celor dragi.

Voi prieteni dragi

Rupe vântu-n zori de zi

Pomii verzi, brazii pustii.

Bate ploaia neagr-a nopții,

Patul meu şi gândul morții.

 

Strigă în codrii palizi Luna,

C-a căzut din cer nebuna.

Încercând ca să oprească,

Ziua neagră, nefirească.

 

Cântă cucu dimineții,

Despre clipa grea a vieții,

Cânta buha-n zori de zi;

C-au murit ai mei copii…

 

Bate gongul nedreptății,

În ograda libertății,

Aducând nenorocirea,

Lacrimi reci… apoi pieirea.

 

Mă uit la-l Soarelui apus

Și văd cum toți cei dragi s-au dus.

Mă uit la cerul infinit

Și mă întreb „de ce-au murit?”

 

În doar o clipă au plecat,

Și-n raiul sfânt ei au călcat,

De-acolo stau și ne zâmbesc…

Voi prieteni dragi…eu vă iubesc!

Analiză literară: „Voi prieteni dragi”

„Voi prieteni dragi” este o poezie profundă care explorează temele durerii, pierderii și iubirii eterne. Prin intermediul unui limbaj poetic bogat și al unor imagini vizuale puternice, autorul exprimă sentimentele sale intense față de pierderea unor persoane dragi.

Elemente naturale ca metafore ale stării emoționale:

Poezia începe cu descrierea unor elemente naturale – vântul, ploaia, luna – care sunt folosite ca metafore pentru starea emoțională a poetului. Vântul care rupe pomii și ploaia neagră sugerează o atmosferă sumbră și melancolică, reflectând durerea și tristețea.

Contrastul dintre lumină și întuneric:

Există un joc constant între lumină și întuneric în această poezie. Luna care strigă în codrii palizi și Soarele la apus sunt simboluri ale speranței și amintirilor, în timp ce noaptea neagră și ziua nefirească reprezintă pierderea și deznădejdea.

Repetiția și reflecția asupra pierderii:

Repetiția versurilor despre cântecul cucului și al buhăitului subliniază sentimentul de pierdere și regret. Gongul nedreptății și lacrimile reci amplifică această emoție, sugerând o tragedie neașteptată și nedreaptă.

Întrebarea retorică și căutarea răspunsurilor:

Versurile „Mă uit la cerul infinit / Și mă întreb „de ce-au murit?”” exprimă confuzia și căutarea de răspunsuri în fața unei tragedii inexplicabile.

Concluzia și mesajul de iubire eternă:

Poezia se încheie cu o notă de speranță și iubire eternă. Chiar dacă cei dragi au plecat, ei continuă să zâmbească din rai, oferind confort și amintindu-ne de legăturile puternice care nu pot fi rupte de moarte.

Citește varianta în limba Engleză: https://www.tonisao.ro/dear-friends

Cumpără cărțile în limba română: Librăriile Cărturești sau Internațional: AMAZON!

Ultimele articole

Recenzie: “Pentru cine bat clopotele” de Ernest Hemingway

Recenzie: “Pentru cine bat clopotele” de Ernest Hemingway Recenzie: "Pentru cine bat clopotele" de Ernest...

O simfonie a inimilor: Melodia iubirii

O simfonie a inimilor: Melodia iubirii Există momente în viață când o simplă melodie ne...

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie Unii dintre noi aleg să se urce în...

Recenzie: „Pinocchio” de Carlo Collodi

Recenzie: „Pinocchio” de Carlo Collodi „Pinocchio”, opera clasică a lui Carlo Collodi (pseudonimul lui Carlo...

Vezi și ...

Recenzie: “Pentru cine bat clopotele” de Ernest Hemingway

Recenzie: “Pentru cine bat clopotele” de Ernest Hemingway Recenzie: "Pentru cine bat clopotele" de Ernest...

O simfonie a inimilor: Melodia iubirii

O simfonie a inimilor: Melodia iubirii Există momente în viață când o simplă melodie ne...

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie Unii dintre noi aleg să se urce în...