Proză și poezii

Rupe vântu-n zori de zi
Pomii verzi, brazii pustii.
Bate ploaia neagr-a nopții,
Patul meu şi gândul morții.
 
Strigă în codrii palizi Luna,
C-a căzut din cer nebuna.
Încercând ca să oprească,
Ziua neagră, nefirească.
 
Cântă cucu dimineții,
Despre clipa grea a vieții,
Cânta buha-n zori de zi;
C-au murit ai mei copii…
 
Bate gongul nedreptății,
În ograda libertății,
Aducând nenorocirea,
Lacrimi reci... apoi pieirea.
 
Mă uit la-l Soarelui apus
Și văd cum toți cei dragi s-au dus.
Mă uit la cerul infinit
Și mă întreb „de ce-au murit?”

În doar o clipă au plecat,
Și-n raiul sfânt ei au călcat,
De-acolo stau și ne zâmbesc…
Voi prieteni dragi…eu vă iubesc!