Viața din vis

Published on

spot_img

Poezia “Viața din vis” se adresează celor ce caută răspunsuri în adâncul propriei conștiințe, navigând pe mările tumultoase ale visului și realității, dorinței și pierderii. Este un cântec al sufletului pentru orice inimă care a simțit vreodată ecoul singurătății în camerele sale interioare, pentru oricine a țesut amintiri din firele nerealizate

Viața din vis

Te caut adânc în sufletul meu,

Căci tu-mi ești alinarea,

La fel cum semnul cel de pleu,

Pe drum mi-arată calea.

 

În vise te găsesc râzând,

Tu zână fermecată,

Dar zorii mă găsesc strigând,

Că nu mai vii odată!

 

Îmi vin în minte amintiri,

Trăite-n altă viață.

Și întâmplări trandafirii,

Ce sufletu-mi îngheață.

 

În visele ce le ador,

Mi-e gândul tot la tine.

Și nu-mi doresc decât să mor,

Că nu ești lângă mine.

 

În mintea mea se scurge anost,

Povestea-ți nefardată,

Și conversații fără rost,

Ce n-au loc niciodată.

 

De multe ori încerc s-aduc

Un strop din vis în viață,

Dar visul e un simplu truc,

Iar viața-i o paiață.

 

Când amintirile mă năpădesc,

În ceață cad deodată;

În care lume te iubesc ?

Eu nu voi știi vreodată!

Ascultă:

Analiza pe text

Metafora ca busolă a sentimentelor

„La fel cum semnul cel de pleu,

Pe drum mi-arată calea.”

Metaforă ilustrează modul în care dragostea este percepută ca un ghid, un punct de referință vital în navigarea printre obstacolele vieții. Subliniază totodată ideea că dragostea este fundamentul pe care se clădește percepția lumii, un element fără de care existența pare lipsită de semnificație. Este vorba despre o dependență profundă de această forță emoțională, care nu doar că împlinește sufletul, dar îi și conferă individului capacitatea de a se orienta în labirintul existențial.

Astfel, în aceste versuri se reflectă o recunoaștere a impactului profund pe care dragostea îl are asupra ființei, sugerând că, în lipsa acestei lumini interioare, călătoria prin viață ar fi una plină de incertitudini și obstacole. Dragostea devine astfel un element central, un nucleu în jurul căruia se rotesc toate celelalte experiențe ale vieții, conferindu-le sens și coerență.

Viața din vis
Viața din vis

Nostalgia unui trecut idealizat

„În minte-s multe amintiri,

Ce nu au fost vreodată,”

 

Versurile vorbesc despre un spațiu profund personal, unde liniile dintre realitate și vis se estompează, dând naștere unei lumi în care dorințele neîmplinite și speranțele se transformă în amintiri palpabile. Aceste versuri evidențiază un contrast vibrant între lumea interioară, un sanctuar al visării unde totul se împlinește în conformitate cu dorințele cele mai profunde, și realitatea exterioară, care adesea nu răspunde așteptărilor.

În această dualitate, visul devine un refugiu, un loc unde se poate experimenta o viață alternativă, perfectă și nealterată de constrângerile sau dezamăgirile realității. Aceste „amintiri” nevăzute nu sunt simple fantezii, ci construcții mentale complexe care oferă consolare, evadare și uneori un sentiment de împlinire în fața unei realități care poate fi dură și necompromițătoare.

Această juxtapunere între existența idealizată din imaginație și realitatea cotidiană subliniază un aspect fundamental al condiției umane: nevoia de a visa și de a crea universuri paralele ca forme de adaptare în fața adversităților. Totodată, reflectă asupra fragilității și a naturii efemere a viselor și a aspirațiilor noastre, care, deși oferă un scurt refugiu, nu pot înlocui trăirile și experiențele reale. În acest context, poezia devine un ecou al dorului pentru ceea ce ar fi putut fi, o reflectare melancolică asupra diferenței între ideal și realitate.

Confuzia între lumea viselor și realitate

„În care lume te iubesc?

Eu nu voi știi vreodată!”

Versurile de final captează esența confuziei și a incertitudinii născute din coexistența a două planuri existențiale: lumea viselor și cea a realității.

Visul lucid, cu toată libertatea și împlinirea pe care o oferă, poate aduce o tulburare semnificativă atunci când încercăm să ne reîntoarcem la realitatea zilnică. Visul poate deveni atât de intens și de convingător încât granițele dintre el și realitate se subțiază, lăsând loc întrebărilor despre ce este cu adevărat autentic și unde se află adevărata esență a sentimentelor noastre.

Această ambiguitate nu doar că reflectă o luptă internă, dar subliniază și complexitatea naturii umane, capabilă să trăiască și să simtă în multiple dimensiuni. Întrebarea retorică amplifică sentimentul de nesiguranță și de pierdere, sugerând că această oscilație între realități poate lăsa un gol existential, un spațiu nedefinit unde certitudinile se dizolvă. În acest spațiu, iubirea – și orice sentiment profund, de altfel – poate fi percepută ca fiind într-o continuă metamorfoză, fără un contur clar, îngreunând înțelegerea și acceptarea ei în termenii cei mai simpli și autentici.

Viața din vis

Poezia deschide o fereastră spre introspecție, trăgând un semnal de alarmă asupra tentația de a ne refugia în vise, evitând realitatea palpabilă care ne înconjoară. Pentru că, adesea, confortul viselor poate deveni un refugiu seducător, doar că esențial nu este să visă, ci curajul de a transpune aceste vise în realitatea.

Astfel, poezia devine nu doar un ecou al dorințelor neîmplinite, ci și un îndemn la acțiune, la trăirea viselor în realitatea concretă, subliniind ideea că adevărata împlinire provine din curajul de a transforma visul în realitate, de a da viață aspirațiilor și de a le îmbrățișa cu toată intensitatea și autenticitatea pe care o merită.

Cumpără cartea: https://carturesti.ro/autor/antoniu_sintimbrean

Citește și: https://www.tonisao.ro/10-sfaturi-pentru-o-viata-mai-fericita/

Ultimele articole

Recenzie: “Pentru cine bat clopotele” de Ernest Hemingway

Recenzie: “Pentru cine bat clopotele” de Ernest Hemingway Recenzie: "Pentru cine bat clopotele" de Ernest...

O simfonie a inimilor: Melodia iubirii

O simfonie a inimilor: Melodia iubirii Există momente în viață când o simplă melodie ne...

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie Unii dintre noi aleg să se urce în...

Recenzie: „Pinocchio” de Carlo Collodi

Recenzie: „Pinocchio” de Carlo Collodi „Pinocchio”, opera clasică a lui Carlo Collodi (pseudonimul lui Carlo...

Vezi și ...

Recenzie: “Pentru cine bat clopotele” de Ernest Hemingway

Recenzie: “Pentru cine bat clopotele” de Ernest Hemingway Recenzie: "Pentru cine bat clopotele" de Ernest...

O simfonie a inimilor: Melodia iubirii

O simfonie a inimilor: Melodia iubirii Există momente în viață când o simplă melodie ne...

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie Unii dintre noi aleg să se urce în...