Venin

Published on

spot_img
Privind spre mãrile de ceară
Sau spre cerul cel senin,
Văd cum vin încet pe seară,
Cupe albe cu venin.
 
De sub mari, de după ape,
De sub umbra unui pin,
Nori încearcă să îngroape
Curcubeul cel divin.
 
Oamenii din lumea oarbă,
De sub cerul cristalin,
Vor iubirea să o soarbă,
Și să-o umple cu venin.
 
Norii toți de-ar fi să piară,
Timpul să se scurgă lin,
Am fugii de-a sorții gheară,
Ce ne umple de venin.

Dar din codrii nemuririi,
Vine-un șarpe otrăvit,
Ce-n fântâna tinereții,
Mult venin a azvârlit.

M-am lăsat pradă uitării
Și cu timpul m-am convins,
Că povara depărtării,
Pe noi, amândoi ne-anvins!

Ultimele articole

Sufletul de gheață

Sufletul de gheață: Toamna sufletului! În adâncul toamnei sufletului, acolo unde cuvintele se întâlnesc cu...

Identificarea și gestionarea simptomelor stresului

Identificarea și gestionarea simptomelor stresului. Stresul, această umbră omniprezentă, se proiectează pe peretele vieții creându-și...

Viața din vis

Poezia “Viața din vis” se adresează celor ce caută răspunsuri în adâncul propriei conștiințe,...

Recenzie: „Egmont” de Johann Wolfgang von Goethe

Recenzie: "Egmont" de Johann Wolfgang von Goethe - Teatru Prima mea întâlnire cu lumea teatrului...

Vezi și ...

Sufletul de gheață

Sufletul de gheață: Toamna sufletului! În adâncul toamnei sufletului, acolo unde cuvintele se întâlnesc cu...

Identificarea și gestionarea simptomelor stresului

Identificarea și gestionarea simptomelor stresului. Stresul, această umbră omniprezentă, se proiectează pe peretele vieții creându-și...

Viața din vis

Poezia “Viața din vis” se adresează celor ce caută răspunsuri în adâncul propriei conștiințe,...