Un suflet pustiu

Published on

spot_img

Un suflet pustiu

Măreția luminii din suflet se arată

Când inima suplă apare deodată

Şi dragostea pură din corpu efemer

Exultă în clipa când apari tu pe cer.  

 

Grandoarea culorii din mine se-arată

Ca vântul cel sprinten ce norii-i dezleagă,

Ca pasărea tristă ce cântu-şi revarsă

În codrul cel putred din inima noastră.  

 

Flacăra vie ce-ţi arde în faţă

Mi-e luminița albastră, ce drumu mi-arată,

Iar zâmbetul tău, ca un surâs de pleu

Mă face să zbor pe cer ca un zmeu.  

 

Adierea cea lină ce acum se revarsă

E ca o  infuzie de dragoste în masă,

Iar dragostea pură ce pare înecată

Va ajunge la mal ca o plută stricată.  

 

Ceasul cel sprinten acum stă în loc

Şi inima mea e cuprinsă de foc,

Şi timpul cel acru acum s-a oprit

Şi inima mea căci pe tin’ te-am zărit.  

 

Universul cel mare şi fără sfârșit

Îngrădește o dragoste la infinit,

Iar stelele lucii presărate pe cer

Zburdă pe bolta lăsându-mă-n ger.  

 

Iluzia trăirii pe cer ca un zmeu

Se spulberă-n dată ca un clișeu,

În clipa în care al tău zâmbet de pleu

Face al meu suflet al dracu de greu…

Cumpără cărțile: https://carturesti.ro/autor/antoniu_sintimbrean

Analiză pe text

 

Un suflet pustiu: Lumina sufletului, dragostea

Poezia „Un suflet pustiu” ne introduce într-o lume unde lumina sufletului este strălucitoare și puternică, dar în același timp fragilă. Dragostea este prezentată ca o forță care poate lumina în întuneric, dar care poate fi și o sursă de durere.

„Măreția luminii din suflet se arată\Când inima suplă apare deodată”

Aceste versuri sugerează că, în ciuda tuturor obstacolelor, există întotdeauna o rază de speranță și că dragostea poate fi acea forță care ne ghidează prin întuneric.

Un suflet pustiu: Natura și emoțiile

Poezia folosește imagini ale naturii pentru a ilustra emoțiile și stările sufletești. Vântul, pasărea și cerul devin metafore pentru sentimentele umane.

„Grandoarea culorii din mine se-arată\Ca vântul cel sprinten ce norii-i dezleagă”

Aici, natura este prezentată ca un refugiu, un loc unde sufletul își poate exprima tristețea și dorința. Este un loc de contrast, unde frumusețea și tristețea coexistă.

Un suflet pustiu: Deziluzie iubirii

Poezia se încheie cu o notă de deziluzie, unde speranța și visul mor. Iluzia de a zbura pe cer ca un zmeu se destramă, lăsând în urmă un suflet greu și pustiu.

„Iluzia trăirii pe cer ca un zmeu\Se spulberă-n dată ca un clișeu”

Această deziluzie este accentuată de contrastul dintre zâmbetul aparent ușor și povara pe care o aduce sufletului. Este o concluzie melancolică care subliniază complexitatea și dualitatea iubirii.

Citește alte analize: https://www.tonisao.ro/category/poezii/analiza-pe-text/

Ultimele articole

Moartea ca renaștere

Moartea ca renaștere: Călătoria neîntreruptă a ființei Când frunzele toamnei se aștern ca un covor...

Iubește zâmbetul, iar ochii tăi vor râde mereu!

Iubește zâmbetul, iar ochii tăi vor râde mereu! Frumusețea este un concept atât de evaziv...

Dincolo de stele: Scrisoare din Cer

Dincolo de stele: Scrisoare din Cer Copilul meu drag, îți scriu această scrisoare din cer,...

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas "Laleaua Neagră", opera lui Alexandre Dumas din 1850, aduce...

Vezi și ...

Moartea ca renaștere

Moartea ca renaștere: Călătoria neîntreruptă a ființei Când frunzele toamnei se aștern ca un covor...

Iubește zâmbetul, iar ochii tăi vor râde mereu!

Iubește zâmbetul, iar ochii tăi vor râde mereu! Frumusețea este un concept atât de evaziv...

Dincolo de stele: Scrisoare din Cer

Dincolo de stele: Scrisoare din Cer Copilul meu drag, îți scriu această scrisoare din cer,...