Un suflet pustiu
Măreția luminii din suflet se arată
Când inima suplă apare deodată
Şi dragostea pură din corpu efemer
Exultă în clipa când apari tu pe cer.
Grandoarea culorii din mine se-arată
Ca vântul cel sprinten ce norii-i dezleagă,
Ca pasărea tristă ce cântu-şi revarsă
În codrul cel putred din inima noastră.
Flacăra vie ce-ţi arde în faţă
Mi-e luminița albastră, ce drumu mi-arată,
Iar zâmbetul tău, ca un surâs de pleu
Mă face să zbor pe cer ca un zmeu.
Adierea cea lină ce acum se revarsă
E ca o infuzie de dragoste în masă,
Iar dragostea pură ce pare înecată
Va ajunge la mal ca o plută stricată.
Ceasul cel sprinten acum stă în loc
Şi inima mea e cuprinsă de foc,
Şi timpul cel acru acum s-a oprit
Şi inima mea căci pe tin’ te-am zărit.
Universul cel mare şi fără sfârșit
Îngrădește o dragoste la infinit,
Iar stelele lucii presărate pe cer
Zburdă pe bolta lăsându-mă-n ger.
Iluzia trăirii pe cer ca un zmeu
Se spulberă-n dată ca un clișeu,
În clipa în care al tău zâmbet de pleu
Face al meu suflet al dracu de greu…
Cumpără cărțile: https://carturesti.ro/autor/antoniu_sintimbrean