Te cațeri pe perete zi de zi Eu te dau jos, tu iar revii. Eu te arunc din atriul vieții mele Tu te strecori, mă lași fără putere. Și te doresc, dar te alung În suflet ace îmi împung, Și încerc mereu să-te ocolesc Dar tot în suflet te găsesc. Te văd acum, mă trec fiori Tu ești o rază între flori, O rază pe care-o iubesc Un ciob cu care mă rănesc. Mă trec fiori și frământări Pășesc pe-aceleași vechi cărări, Mă pierd prin noapte făr' să știu Ajung adesea în pustiu. Tu încă ești în gândul meu, O umbră sau un curcubeu Un vis frumos, un vis amar Un vis aproape un coșmar. Și simt că sufletu-ți de fier, E-o depărtare în care pier Zâmbetul tău e un sonet, Dragostea ta e un magnet. Dar noi suntem de-același pol, O inimă, un suflet gol. Un spațiu în care gravitez, Eu lângă tine levitez. Plutesc aievea și îți spun Că tot ce simt am să transpun, Dar tu în față ai un scut, Eu sunt doar un necunoscut.
