Te cațeri pe perete zi de zi
Eu te dau jos, tu iar revii.
Eu te arunc din atriul vieții mele
Tu te strecori, mă lași fără putere.
Și te doresc, dar te alung
În suflet ace îmi împung,
Și încerc mereu să-te ocolesc
Dar tot în suflet te găsesc.
Te văd acum, mă trec fiori
Tu ești o rază între flori,
O rază pe care-o iubesc
Un ciob cu care mă rănesc.
Mă trec fiori și frământări
Pășesc pe-aceleași vechi cărări,
Mă pierd prin noapte făr' să știu
Ajung adesea în pustiu.
Tu încă ești în gândul meu,
O umbră sau un curcubeu
Un vis frumos, un vis amar
Un vis aproape un coșmar.
Și simt că sufletu-ți de fier,
E-o depărtare în care pier
Zâmbetul tău e un sonet,
Dragostea ta e un magnet.
Dar noi suntem de-același pol,
O inimă, un suflet gol.
Un spațiu în care gravitez,
Eu lângă tine levitez.
Plutesc aievea și îți spun
Că tot ce simt am să transpun,
Dar tu în față ai un scut,
Eu sunt doar un necunoscut.
