Toamna ca o stare de spirit
Toamna, cu melancolia și tranzițiile ei subtile, devine în această poezie mai mult decât un anotimp: este un simbol al efemerității, o reflexie a schimbărilor inevitabile din viața noastră. Versurile rezonează cu sufletele care simt greutatea trecerii timpului, într-o lume în care natura își pierde strălucirea și devine o amintire a ceea ce a fost. Imaginea frunzelor căzute și a soarelui slăbit ilustrează nu doar schimbarea anotimpurilor, ci și o metaforă a declinului și a introspecției profunde pe care aceasta le aduce.
Prin personificări puternice și imagini pline de detalii, poezia surprinde o toamnă nu doar ca peisaj exterior, ci ca stare de spirit. Vântul, ceața, norii și frunzele transformate în neant devin elemente care oglindesc pierderi, regrete și inevitabila trecere spre necunoscut. Toamna, aici, nu este doar o tranziție naturală, ci un moment de pauză, de privire spre sine, o cale spre descoperirea unui vid emoțional pe care trebuie să-l umplem cu sens.
Toamna
Acum e toamnă și-i totul gri pe-afară
Săracii greieri cântă și tresar,
Vântul ca un crivăț suflă într-o doară
Iar frunze verzi, se usucă apoi dispar.
O vulpe stă pitită-n vizuină
Privind la toamnă cu un gust amar
Se ghemuiește și la cer se-nchină,
Dar ruga ei e spusă în zadar.
Sub bolta rece se aștern încet
Frunze ce cad inerte în neant,
Iar iarba se transformă în secret
Din verde viu, în maroniul delirant.
Nici ziua nu mai este zâmbăreață,
Acuma are un surâs murdar,
Iar diminețile-s învăluite-n ceață
Ce se propagă ca un nor bizar.
Pe cer este un Soare ce nu are putere,
Ce nu mai încălzește îndeajuns,
Căci norii umplu cerul de mistere,
Perdele gri ce nu sunt de pătruns.
Ziua se transformă ușor în noapte
Ca flacăra care se pierde-n fum,
Iar glasul verii se-aude doar în șoapte,
Încet pân’ se transformă-n scrum.
Toamna-i un vid ce nu are culoare
O amintire din trecut,
Un sentiment care ne doare,
O cale spre necunoscut…
Variantă recitată:
Citește și: https://www.tonisao.ro/soapta-unei-stele/
Cumpără cărțile: https://carturesti.ro/autor/antoniu_sintimbrean