Tastele uitării

Published on

spot_img

„Tastele uitării” este o odă dedicată iubirii pierdute și dorului care o însoțește. Este o incursiune în sufletul unui om care se confruntă cu pierderea iubirii, cu amintirile care persistă și cu dorința arzătoare de a recupera ceea ce a fost pierdut.


Mi-e dor de infinitul vocii tale,

De tresăririle și clipele de-amor,

De buzele-ți roșii ca două petale

De zâmbetul ce ți-l ador.

 

Mă pierd prin vidul uitării

Ca un licurici prins de răsărit,

Singur într-o lumea a divinizării,

Înconjurat de toți și de toți părăsit.

 

Mi-e dor de nopțile senine,

Când ne plimbam neabătuți,

Privind la stelele divine,

Și așteptând să mă săruți.

 

Corpul mi s-a transformat în închisoare,

Iar inima îmi plânge nevăzut,

Pe față mi se văd zâmbete chioare

În suflet însă, ele sunt de necrezut.

 

Mi-e dor să-mi fie dor de nerăbdare,

Când inima îmi galopa neîntrerupt.

În suflet n-aveam nicio apăsare,

Apoi, ceva între noi s-a rupt.

 

Mi-e dor să ne-auzim bătând la tastatură,

De nopțile când așteptam să îmi răspunzi,

De dragostea ce ți-o purtam fără măsură.

Eu te iubesc, dar tu, te-ascunzi…

 

Dorul și amintirile

Dorul este un sentiment puternic care străbate întreaga poezie. În primele versuri, dorul este exprimat prin amintirea vocii, a zâmbetului și a momentelor de iubire petrecute împreună. Aceste amintiri sunt atât de puternice încât par a fi palpabile, creând o imagine puternică a dorului și a dorinței.

„Mi-e dor de infinitul vocii tale, De tresăririle și clipele de-amor, De buzele-ți roșii ca două petale, De zâmbetul ce ți-l ador.”

Aceste versuri exprimă o dorință intensă de a reveni la momentele de intimitate și de conexiune cu persoana iubită.

Singurătatea și uitarea

Pe măsură ce poezia progresează, sentimentul de dor se transformă într-un sentiment de singurătate și de uitare.

„Mă pierd prin vidul uitării Ca un licurici prins de răsărit, Singur într-o lumea a divinizării, Înconjurat de toți și de toți părăsit.”

Aceste versuri exprimă sentimentul de a fi pierdut și singur, chiar și în mijlocul altora. Uitarea este prezentată ca un vid, un spațiu gol și neliniștitor, în care autorul se simte prins și abandonat.

Dorința de a reveni la trecut

În ciuda sentimentelor de singurătate și de uitare, există o dorință puternică de a reveni la trecut, la momentele de fericire și de iubire.

„Mi-e dor de nopțile senine, Când ne plimbam neabătuți, Privind la stelele divine, Și așteptând să mă săruți.”

Aceste versuri exprimă o dorință de a reveni la momentele de fericire și de intimitate, de a trăi din nou nopțile senine și momentele de iubire.

Concluzie

Poezia „Tastele uitării” este o explorare profundă a dorului, a pierderii și a singurătății. Este o reflectare asupra trecutului, a momentelor de iubire și a sentimentelor intense care rămân după pierderea unei iubiri. Este o mărturie a puterii amintirilor și a dorului, dar și a singurătății și a uitării. În final, este un apel la înțelegerea și acceptarea acestor sentimente, pentru a putea merge mai departe.

 

Ultimele articole

Departe de abis

Departe de abis Stau singur sub bolta plină de stele, înconjurat de tăcerea nopții limpezi...

Recenzie: „Moromeții” de Marin Preda

Recenzie: „Moromeții” de Marin Preda „Moromeții” de Marin Preda, este mai mult decât un roman,...

Iubirea: O floare ce înflorește în fiecare zi

Iubirea: O floare ce înflorește în fiecare zi Trăim pe repede înainte într-o eră în...

Metamorfoza iubirii: Când realitatea devine un vis

Metamorfoza iubirii: Când realitatea devine un vis Când iubirea își întinde aripile peste zările vieții...

Vezi și ...

Departe de abis

Departe de abis Stau singur sub bolta plină de stele, înconjurat de tăcerea nopții limpezi...

Recenzie: „Moromeții” de Marin Preda

Recenzie: „Moromeții” de Marin Preda „Moromeții” de Marin Preda, este mai mult decât un roman,...

Iubirea: O floare ce înflorește în fiecare zi

Iubirea: O floare ce înflorește în fiecare zi Trăim pe repede înainte într-o eră în...