Nu mă trezi din vise, Nici dacă-ar fi să mor La teatru, în culise, Te văd și mă-nfior. Piesa asta a vieții, Tu nu o joci cu mine, Pe scena frumuseții, Eu nu sunt lângă tine. Tu ești regina serii, Eu sunt doar un decor, Uitat între scenarii, Un simplu privitor. Trăiesc numai în vise, În care te-ntâlnesc, În mii de piese scrise, În care îți vorbesc. Îți spun iubirea-n șoapte Și te îmbrățișez, Te pierd apoi în noapte, Și nu te mai găsesc. Și zorii dimineții, Care îmi dau fiori, M-aruncă în mreaja vieții, Lipsită de culori. Să nu-mi ceri niciodată Din vis să mă trezesc, Căci nu e cu putință, Să nu te mai iubesc!
