Și de-aș deschide o lume nouă-n fața ta, Tu tot ai fi pe-afară, N-ai știi că te pot ajuta, Și nici că timpul zboară. Îți spui că mâine vei intra, De unde atâta grabă? Încă o zi, nu va conta - Las că mă pun pe treabă. Și dimineața când răsar, În două lumi, un Soare Tu nu-ți vezi viața un lăstar, O vezi o închisoare. Apoi începi să te gândești Că nu ai invitație, Așa-i la curțile domnești Tu nu faci figurație. Și de te-aș duce cu al tău pat, În lumea’ încântătoare, Tu tot vei fi preocupat Că nu ai ajutoare. Și ori și cât aș încerca Tu vei fugi de mine, Crezând că te vei descurca, Oricum tu știi mai bine. Când timpul tău se va fi scurs Vei cere ajutorul, Purtând cu tine un discurs Că timpu-i trădătorul. Vei face timpul vinovat, De-a ta procrastinare Vei spune că ești motivat, Dar nu vrei o schimbare.
