Terapie cu noroi

Eu încerc să privesc înainte,
Dar dragostea ta mă trage înapoi;
Încerc mereu să mi te scot din minte,
Dar amintirea ne face să fim amândoi.
 
Eu încerc să găsesc cale spre tine,
Dar găsesc mereu ruptura din noi
Și sângele trist îmi curge prin vine,
Căci inima mea s-a aprins de nevoi.
 
Eu încerc să fac doar ce e bine,
Încerc să repar ce-a fost între noi,
Dar mă trezesc mereu departe de tine
În lumea cea oarbă, cufundat în noroi.

Când celălalt îți stinge lumina

Ferit de lumină mă ascund în obscur,
Fără nici o speranță, fără nimeni în jur,
Cu tristețea în suflet și-o dragoste scrum
Încerc să fiu tare, să umblu pe drum.
 
Pe drumul cel molcom și plin de noroi,
Singur, pierdut  în vânturi și ploi,
Încerc să ajung la mitul glorios
Al dragostei pure și fără folos.
 
Ajung în mocirlă și încerc în zadar
Să-i văd strălucirea o dată măcar,
Să-i simt nebunia iubirii în piept,
Dar în lumea cea oarbă nimic nu e drept.
 
Mă clatin pe drum și încerc să găsesc
Dragostea ta, căci mult te iubesc,
Încerc să găsesc sclipirea din noi,
Dar ajung într-un loc plin de nevoi.
 
Aici este o noapte fără stele pe cer,
E o lume pierdută într-un vid efemer;
Aici este locul în care trăiesc,
Și calea pustie pe care pășesc.
 
Mă împiedic de-o poartă ce nu are zar,
Ce-mi chinuie viața ca un coșmar
Mă face să cred că tot s-a sfârșit
Iar dragostea-ți dulce, se pare a murit.

%d blogeri au apreciat: