Nu am nevoie de aripi

Nu am aripi,

dar simt că pot zbura

când gândul meu te caută

pe cerul unei nopți

care nu se mai termină.

Nu am ochii destui de limpezi

să vadă dincolo de zare,

dar chipul tău apare

ca o stea uitată

pe cerul unei iubiri

care nu se va stinge niciodată.

Simt că pot să gust depărtarea

care ne separă,

dar vântu-mi șoptește numele tău

ca o adiere ce-mi amintește

că încă te mai caut.

Și nici nu știu dacă traiesc,

dacă iubirea mea-i reală

sau e doar un vis

în care mă pierd mereu,

fără să mă pot trezi vreodată.

Și poate că într-o altă viață,

sub un alt cer și altă lumină,

când îți voi întâlni din nou privirea,

vei simți fără să înțelegi de ce

că am fost mereu acolo,

iubindu-te deja,

de încă o mie de ori.