„Poezia intitulată „Luceafăr decăzut” este o meditație profundă asupra căderii unui entitate cerească, care, asemenea Luceafărului lui Eminescu, oscilează între cer și pământ, între divin și uman. În timp ce Eminescu explorează dragostea dintre Luceafăr și Cătălina, această poezie se axează mai mult pe introspecția și transformarea propriei entități, pe lupta dintre aspirațiile cerești și realitățile pământești.”
Luceafăr decăzut
Inimă vrăjită în piept ţi-am sădit,
Copil fără mamă, te văd părăsit,
Te văd cum te legeni cu părul bălai
În timp ce te-ndrepţi agale spre rai.
Te văd cum te-mpiedici şi cazi printre nori
În lumea cea oarbă şi plină de flori.
Te-aud cum suspini, privind către cer,
Spre bolta cerească învăluită-n mister.
Cu lacrimi pe față te văd cum tresari
La contactul cu lumea asmuţită cu pari,
Te văd cum ridici mâna spre cer,
Dar între tine şi el… stă o poartă de fier.
Încerci să ajungi pe ceru’ infinit
Te cațeri pe boltă, dar tot s-a sfârşit.
Încerci să ajungi iarăși în cer,
Unde eşti regele veşnic stingher.
Iubirea te-apasă tot mai în jos
Te-afunzi în pământul acesta mâlos.
Încerci să înoţi, plutind efemer,
Dar nu vei ajunge niciodată în cer.
Cerul cel negru pentru tine-a pierit
Căci ziua cea rece îndat’ te-a înghițit.
Te-a izbit dimineaţa, ca iarna un ger,
Şi Soarele mândru ce arde pe cer.
Azi nu e noapte, azi nu e ieri,
Deşi se-nserează, nici tu nu mai speri
Nu speri că vreodată vei izbuti
Nu speri că vreodată lumea-i iubii!
Din rege ce-ai fost acum eşti sărman,
În lumea cea oarbă, fără vreun ban,
Pierdut printre oase ce imploră spre cer
Să-i lase să treacă de poarta de fier.
La poarta de fier baţi tu acum,
Dar într-o clipă aceasta se transformă în scrum,
Totul se pierde într-un nor bizar,
Iar inima ta se umple de amar.
Neîncetat ai iubit ochii pustii,
Dar acum ai ajuns să nici nu-i mai ştii;
Ai avut nemurirea trăiri pe cer
Şi-ai ajuns între oameni învăluiți în mister.
Iubirea de oameni te-a tras în jos
Dar iubirea ta, e fără folos,
Ai ajuns într-o vale, departe de cer
Uitat, fără viaţă, cu un suflet de fier.
Luceafăr decăzut învăluit în mister,
Coborât printre oameni de-acolo din cer,
N-ai găsit ce ai căutat,
Dragostea mare pentru care-ai plecat.
Acum ești închis într-o lume de jar,
Umplută de ură și plină de-amar,
Te gândești mereu la albastrul ceresc,
În timp ce devii mai pământesc.
Azi nu-i iubire, mâine e ieri
Deși niciodată n-ai încetat să mai speri,
Mâine e azi, trecutu-i etern
Iar locul tău e cu noi în infern.
Analiză literară: „Luceafăr decăzut”
„Luceafăr decăzut” este o odă melancolică care se apleacă asupra temelor căderii, alienării și dualității dintre ceresc și terestru. Inspirându-se din tematica eminesciană, poezia prezintă traseul dramatic al Luceafărului, care, deși inițial aparține cerului, se regăsește prins în lumea pământească, confruntându-se cu suferința și deziluzia.
Structura și ritm:
Poezia este structurată în strofe care variază ca lungime, cu un ritm melodic ce amplifică sentimentul de melancolie și tristețe. Fiecare strofă aduce un nou element al poveștii Luceafărului, construind treptat imaginea sa complexă.
Tema și mesajul:
Tema centrală a poeziei este dualitatea dintre aspirațiile cerești și realitățile terestre. Luceafărul, odată o entitate divină, se confruntă cu provocările și suferințele lumii pământești, simțindu-se alienat și pierdut. Mesajul poeziei se concentrează pe lupta internă a Luceafărului, pe sentimentul său de alienare și pe căutarea unui sens într-o lume care i se pare străină.
Simbolism și imagistică:
Poezia abundă în simboluri și imagini puternice. „Cerul negru”, „poarta de fier”, „lumea de jar” sunt elemente simbolice care subliniază izolarea, restricțiile și suferința Luceafărului în lumea terestră. Contrastul dintre „cerul infinit” și „pământul mâlos” evidențiază tensiunea dintre aspirațiile sale divine și realitatea crudă cu care se confruntă.
Concluzie: „Luceafăr decăzut”
„Luceafăr decăzut” este o reflecție profundă asupra condiției umane, a alienării și a căutării sensului. Prin intermediul acestei poezii, autorul explorează teme universale și oferă o perspectivă profundă asupra luptei dintre divin și uman, dintre aspirații și realitate. Este o operă care invită la introspecție și la o meditație asupra naturii umane și a locului nostru în univers.
Citește varianta în limba engleză: https://www.tonisao.ro/fallen-star/
Cumpără cărțile în limba română: LINK AMAZON!