Iubirea: O floare ce înflorește în fiecare zi
Trăim într-un vârtej fără sfârșit,
conectați, dar atât de departe,
captivi într-un dialog tăcut
în care uităm să ne spunem esențialul.
Un „te iubesc” în șoaptă,
un „sunt aici” din priviri,
un gest mărunt de curtoazie
sau o floare dăruită fără motiv.
Am uitat că iubirea nu trăiește
în calendare,
nu respiră doar în zile marcate
cu roșu într-o agendă.
Aceasta nu are nevoie de o zi aniversară
pentru a-și întinde rădăcinile
adânc în inima noastră.
Iubirea e ca o floare sălbatică
și neîmblânzită,
care înflorește, nu din obligație,
ci din dorința de a fi văzută,
admirată și îngrijită.
Dar noi alergăm doar pe cărări bătătorite,
avem nevoie de „sărbători” pentru a ne aminti
ce înseamnă să iubim,
ce înseamnă să fim noi înșine.
În goana noastră după tipare,
gesturile devin formale,
un buchet, un „te iubesc”
spus din obișnuință,
care adesea nu mai înseamnă nimic.
Dar iubirea adevărată
nu poate fi ținută într-o colivie,
pentru că ea respiră prin momente simple:
printr-o cină romantică,
printr-o plimbare pe sub marea de stele,
printr-o atingere tăcută,
care oprește timpul și topește distanțele,
aducând sufletele mai aproape decât orice cuvânt.
Aș vrea să ne amintim că iubirea
nu are nevoie de momentul perfect,
nici de clipa ideală.
Pentru că ea se naște din imperfecțiunile noastre,
din greșeli, din tăceri,
din acele fire nevăzute care ne leagă.
Grădina iubirii nu are nevoie de flori rare
sau gesturi mari pentru a înflori.
Este de ajuns să udăm pământul,
să îngrijim iarba care crește singură,
să privim frumusețea acolo unde viața pulsează,
fără artificii, fără pretenții.
Pentru că iubirea adevărată
nu cere decât să fim acolo,
ca un far tăcut în mijlocul furtunii,
o lumină ce nu se stinge,
o prezență care șoptește: „Sunt aici, mereu!”
Trăim pe repede înainte într-o eră în care comunicarea este mai facilă decât oricând. Suntem mereu conectați, mereu în mișcare, dar, în acest vârtej tehnologic și social, parcă am uitat de lucrurile mici, de acele gesturi esențiale care legă la un loc esența unei relații autentice. Am uitat să ne mai ținem de mână în tăcere, să ne privim adânc în ochi și să ne spunem „te iubesc!”, să oferim o floare fără un motiv anume sau pur și simplu să stăm și să contemplăm frumusețea neașteptată și profundă a relației noastre.
Suntem captivi într-o lume care se învârte în jurul evenimentelor speciale, precum Valentine’s Day, aniversări și zile de naștere. Parcă trebuie să ne reamintească cineva să celebrăm iubirea. Ne lăsăm pradă unui model în care gesturile de iubire devin reacții la momente prestabilite, ale unor date marcate în calendar. Am uitat parcă de gesturile spontane de afecțiune, cele care hrănesc cu adevărat flacăra iubirii.
Și oricum, în această cursă a sărbătorilor impuse, gestul de a oferi o floare sau de a spune „Te iubesc” devine mai mult o formalitate decât o exprimare sinceră a sentimentelor noastre. Acest mod de a trăi iubirea, ghidat de datini și convenții sociale, poate adesea să ascundă esența reală a sentimentelor noastre, transformând ce ar trebui să fie un curs natural și continuu al afecțiunii într-o serie de acțiuni punctuale și izolate.
Iubirea: O floare ce înflorește în fiecare zi
Astfel, este esențial să ne reamintim să apreciem și să celebrăm iubirea în fiecare zi, nu doar în momentele speciale. Să cultivăm acea apropiere și căldură care face ca o relație să fie cu adevărat semnificativă. Să găsim bucurie în a oferi o floare fără motiv, în a împărtăși o cină romantică într-o zi oarecare sau în a petrece timp de calitate împreună, indiferent de ocazie. În acest mod, transformăm fiecare zi obișnuită într-o celebrare a iubirii, cultivând grădina relației noastre cu fiecare gest de afecțiune. Lăsând astfel frumusețea acesteia să înflorească liber și să aducă culoare în viața noastră. Pentru că iubirea adevărată nu așteaptă momente perfecte; ea creează momente perfecte în fiecare zi.
Citește și: https://www.tonisao.ro/ecouri-ale-sinelui-in-labirintul-tacerii/
Cumpără cărțile: https://carturesti.ro/autor/antoniu_sintimbrean