Poezia ‘Iubind desculți prin ploaie’ ne poartă într-o incursiune literară profundă în lumea emoțiilor și a introspecției. Acest poem explorează o gamă variată de stări interioare, de la melancolie și tristețe până la contemplație și dorința de evadare, toate exprimate într-un limbaj poetic și plin de imaginație.
Iubind desculți prin ploaie
Când norii negri pier plângând,
Eu stau ascuns în noapte,
Ca un hoinar, desculț, flămând
Ce s-a pierdut în șoapte.
Pe cerul negru scânteind,
Văd Luna cum apare,
Apoi văd stelele bârfind,
Și dragostea ce-mi moare.
Picuri de apă ce-au căzut,
Acuma curg șiroaie,
Cu-n vuiet scurt, neabătut,
Ce inima-mi îndoaie.
Din râuri mici, ce curg ușor
Un lac crește în vale,
La fel cum crește al meu dor
De mult proptit în zale.
Ca picurii ce cad scobind,
În pietre pe hotare,
Sunt vise ce le văd plutind,
Dar fără-o alinare…
Sunet de tobe-aud în cer,
Lumini ce pier în zare,
Gânduri ținute în eter.
Și-un suflet care moare…
Citește și: https://www.tonisao.ro/category/poezii/analiza-pe-text/