
Bat la porți care se închid, Prin nori ce se destramă Mă uit pe cer și-i doar un vid Și viața-mi e o dramă. Mă uit în sufletu-mi pustiu, Nu văd un pic de viață, Văd doar maroul pământiu, Și inima-mi de gheață. În noapte singur, tremurând, O umbră văd în față, O văd în vise devorând Încet și propria-mi viață Gânduri pustii mă cheamă în visare, Ca o făclie în ajun, Dar visul meu e-o închisoare, Cum sunt și stelele ce-apun... Sunt singur pe acest pământ, Iar dorul mă doboară, Și mă aruncă în mormânt Și visele-mi omoară.
0 Comments
Sorry, either someone took all the comments and ran away or no one left any in the first place !
But You can be first to leave a comment !