Proză și poezii

Bat la porți care se închid,
Prin nori ce se destramă
Mă uit pe cer și-i doar un vid
Și viața-mi e o dramă.

Mă uit în sufletu-mi pustiu,
Nu văd un pic de viață,
Văd doar maroul pământiu,
Și inima-mi de gheață.

În noapte singur, tremurând,
O umbră văd în față,
O văd în vise devorând
Încet și propria-mi viață

Gânduri pustii mă cheamă în visare,
Ca o făclie în ajun,
Dar visul meu e-o închisoare,
Cum sunt și stelele ce-apun...

Sunt singur pe acest pământ,
Iar dorul mă doboară,
Și mă aruncă în mormânt
Și visele-mi omoară.