Dincolo de stele: Scrisoare din Cer
Copilul meu drag,
îți scriu această scrisoare din cer, din acest tărâm al luminii fără de sfârșit, unde armonia și pacea se împletesc cu eternitatea, sufletul meu te caută neîncetat printre norii palizi ai cerului. Chiar și în splendoarea acestui paradis, dorul tău mă macină ca o moară care zdrobește fiecare bob de secară ce-i intră între pietre. Pentru că tu nu ești doar o rază de soare care străpunge ceața dimineții, aducând lumină și speranță lumii tale, ci și lumii în care mă aflu acum.
Îmi amintesc cum te țineam în brațe în fiecare zi, iar inimile noastre băteau la unison, ca două pendule sincronizate ale aceluiași ceas, care măsurau nu timpul, ci bucuria infinită a momentelor petrecute împreună. Însă, într-o clipă neașteptată, pendulul meu a încremenit, asemenea unui mecanism ce se oprește brusc ca o lacrimă care îngheață brusc pe obraz. Fără explicații sau avertismente, mișcarea lui s-a oprit, lăsându-te pe tine singur să măsori timpul care a mai rămas. M-am desprins de această lume prea devreme, ca o frunză smulsă de vânt înainte ca toamna să-și dezvăluie culorile sale maronii. De atunci, te privesc de aici, din ceruri, cu inima încărcată de dor și un regret profund.

Îți simt fiecare pas ca pe o vibrație și fiecare încercare ca pe bătaia aripilor unei păsări ce învață să zboare. Îmi amintesc cum râdeai către soare, cu ochii tăi strălucind precum două stele gemene pe bolta neagră a nopții. Dar acum, ai devenit un om în toată firea, iar eu nu am fost acolo să-ți văd transformarea, să-ți alin temerile sau să-ți împărtășesc bucuriile.
Port în sufletul meu imaginea ta de copil, ca pe o pictură veche ce nu își pierde niciodată culorile vii. Este comoara mea neprețuită, fereastra prin care revăd vremurile când lumea era un loc magic, iar noi îi descopeream împreună tainele. Dar timpul, acest pictor neobosit, a continuat să-și creioneze tabloul fără mine, lăsându-mă să privesc de la distanță cum devii protagonistul propriei tale povești.
Știu că au fost momente când te-ai simțit singur, când ai căutat răspunsuri și nu le-ai găsit. Că absența mea a fost ca o umbră care te-a urmărit, și îmi pare nespus de rău că nu am putut să o alung. Dar vreau să știi că, deși nu sunt lângă tine în trup, sufletul meu este mereu alături de tine, ca un fior rece care-l simți uneori pe spinare sau ca o șoaptă imperceptibilă care îți mângâie sufletul.

Dacă aș putea să-ți șoptesc ceva acum, ți-aș spune să-ți deschizi inima către lume și să iubești cu pasiunea unui foc nestins. Pentru că viața este un dans între lumină și umbră, iar tu ești artistul care alege culorile cu care își pictează destinul. De aceea, nu lăsa umbrele trecutului să-ți întunece viitorul și nici dorul să-ți amărască sufletul. Fii curajos și înfruntă-ți temerile, căci dincolo de ele se întind orizonturi nebănuite.
Oamenii pe care îi întâlnești sunt oglinzile inimi tale. Dăruiește-le bunătate și vei primi înapoi ecoul propriei tale lumini. Și chiar dacă uneori vei întâmpina răceală sau neînțelegere, nu permite ca acestea să-ți întunece sufletul și să-l transforme într-o grotă de piatră. Fii un izvor nesecat de iubire și compasiune, căci în asta constă adevărata putere a omului. Dă fără să ceri și nu cere nici cui i-ai dat, lasă doar ecoul universului să se întoarcă la tine.

Iar când privești cerul înstelat al nopților de vară, să știi că fiecare stea este o amintire, un moment prețios pe care l-am împărtășit sau pe care mi-aș fi dorit să îl trăim împreună. Și dacă simți vreodată briza caldă a mării care-ți mângâie obrazul deși marea este departe, să știi că este îmbrățișarea mea care transcende barierele timpului și ale spațiului.
Îmi doresc ca viața ta să fie ca o simfonie în care fiecare notă reprezintă o emoție trăită pe deplin. Să nu te temi de eșec sau de durere, căci ele sunt învățătorii care ne arată calea către înțelepciune. Din cenușa încercărilor, renaștem mai puternici, asemeni unei păsări Phoenix ce arde doar pentru a renaște.
Știu că absența mea a lăsat un gol adânc în inima ta, o ancoră ce te ține legat de amintiri și ce te trage mereu spre abisuri necunoscute. Totuși, sper că ai descoperit în tine puterea de a naviga prin aceste ape tulburi, de a-ți croi propriul drum printre valurile nesiguranței și că ai transformat această ancoră aliat care să-ți ofere stabilitate când valurile încep să te-nconjoare. Pentru că fiecare decizie pe care o iei reflectă tăria și determinarea ta neclintită, iar eu sunt mândru de omul care ai devenit.
Dacă aș putea să-ți ofer un dar, acesta ar fi înțelepciunea de a trăi în prezent și de a prețui fiecare clipă ca pe un miracol. Pentru că viața este alcătuită din momente efemere, precum florile de cireș al primăverii purtate de vânt sau formele norilor ce dansează pe cer. Nu lăsa aceste clipe să treacă fără să le simți parfumul, fără să le apreciezi frumusețea, fără să le folosești ca pe un combustibil care să-ți alimenteze fericirea.
Când iubești, iubește cu toată ființa ta. Când râzi, râzi din tot sufletul. Și când plângi, lasă lacrimile să-ți spele durerea și să-ți purifice sufletul. Emoțiile sunt culorile care dau profunzime existenței și ne pictează tabloul vieții așa de frumos; așa că nu te teme să le trăiești pe toate.
Aș vrea să știi că, deși nu pot fi lângă tine așa cum ne-am dori amândoi, legătura noastră transcende lumea fizică, devenind o punte între eternități. Dragostea mea pentru tine este asemenea unui fir invizibil care ne leagă, care ne unește dincolo de stele și galaxiile ce par să ne despartă. Aceasta nu cunoaște sfârșit, nu se estompează și nici nu pălește odată cu universul care se degradează, ci strălucește cu intensitatea unui soare etern ce-ți luminează mintea chiar și în cele mai întunecate nopți.
În momentele de liniște, când îți asculți inima sau deopotrivă, când vocile din mintea ta încep să se răscoale, sper să mă simți acolo, ca o șoaptă blândă care îți spune că totul va fi bine. Care-ți amintește că ești mai puternic decât crezi, mai înțelept decât îți imaginezi și mai iubit decât ai putea ști vreodată. Pentru că viața este un mister pe care îl descoperim pas cu pas, iar tu ai dreptul să-ți scrii propria poveste, plină de aventuri și descoperiri.
Te iubesc dincolo de cuvinte, dincolo de timp și spațiu. Pentru că tu ești lumina care îi dă sens existenței mele, chiar și aici, printre stele. Trăiește cu pasiune, iubește cu intensitate și nu uita niciodată că ești minunat așa cum ești.
Cu toată dragostea și eternitatea în inimă,
Tatăl tău din ceruri!
Citește și: https://www.tonisao.ro/grilajul-de-fier/
Cumpără cărțile: https://carturesti.ro/autor/antoniu_sintimbrean