AcasăEseuDeparte de abis

Departe de abis

Published on

spot_img

Departe de abis

Stau singur sub bolta plină de stele, înconjurat de tăcerea nopții limpezi și reci. Gândurile mele se pierd în măreția abisului cosmic. Privirea mi se înalță spre stelele ce strălucesc ca diamante presărate pe catifeaua întunecată a Cerului, fiecare licărire fiind o fărâmă din promisiunea infinitului. În acest decor grandios, mă întreb: „Cine sunt eu, o simplă ființă muritoare, în comparație cu acest univers nesfârșit? Cum mă raportez la acest cer înstelat, care pare să nu aibă nici început, nici sfârșit?”

Mă simt mic, aproape invizibil, o umbră efemeră în măreția cosmică. Trupul meu, pare a fi doar un vas trecător, o celulă în vastul organism al universului. Sufletul meu, prins între limitele acestui trup, tânjește după libertate, după răspunsuri la întrebările ce mă obsedează: „Pentru ce trăim, pentru ce ne zbatem?”

Departe de abis

Și atunci, în această clipă de contemplare profundă, Cerul însuși îmi vorbește. Nu cu o voce sonoră, ci printr-un limbaj al luminii și al imaginației. Stelele îmi transmit un mesaj, fiecare stea fiind o literă într-un text scris pe cerul nopții. Ca într-un vis, stelele se așază formând cuvinte: „Fiecare stea este o poveste, un destin, un vis.” Apoi, totul se amestecă și se reașază: „Și tu ești parte din acest dans cosmic. Ești un vis, un ideal, o poveste care merită să fie trăită și spusă.”

Simt cum deodată speranța și determinarea renasc în sufletul meu. Cerul îmi promite că, la sfârșitul călătoriei mele, voi fi onorat printre stele, o recunoaștere a vieții mele trăite cu pasiune și curaj.

Și, pe măsură ce meditez la acest dialog cu infinitul, înțeleg că fiecare stea, fiecare rază din noaptea cosmică, reprezintă viața cuiva care a fost cândva un vis. Așadar, îmi propun să transform fiecare zi într-o aventură măreață, să trăiesc și să visez departe de abis și să îmbrățișez fiecare moment cu intensitatea unei stele. Înțeleg acum că fiecare dintre noi este un fragment strălucitor în mozaicul vieții, iar povestea noastră, trăită cu autenticitate și curaj, este ceea ce ne face nemuritori în istoria universului.

Departe de abis
Departe de abis

Strălucirea vieții

Trăim nu doar pentru a exista, ci pentru a înțelege și a experimenta frumusețea infinită a universului și a propriei noastre existențe. Ne zbatem nu pentru a cuceri vastele stele, ci pentru a descoperi și a sărbători complexitatea și unicitatea fiecărei povești de viață. Deoarece, fiecare fragment al sufletului nostru este o parte vitală din acest tablou cosmic. În fiecare clipă de îndoială sau de luptă, în fiecare vis sau speranță, suntem ghidați de dorința noastră intrinsecă de a găsi conexiune, sens și frumusețea în această călătorie cosmică numită viață.

Citește și poezia in limba engleză: https://www.tonisao.ro/far-from-the-abyss/

Cumpără cărțile: https://carturesti.ro/autor/antoniu_sintimbrean

Ultimele articole

Moartea ca renaștere

Moartea ca renaștere: Călătoria neîntreruptă a ființei Când frunzele toamnei se aștern ca un covor...

Iubește zâmbetul, iar ochii tăi vor râde mereu!

Iubește zâmbetul, iar ochii tăi vor râde mereu! Frumusețea este un concept atât de evaziv...

Dincolo de stele: Scrisoare din Cer

Dincolo de stele: Scrisoare din Cer Copilul meu drag, îți scriu această scrisoare din cer,...

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas "Laleaua Neagră", opera lui Alexandre Dumas din 1850, aduce...

Vezi și ...

Moartea ca renaștere

Moartea ca renaștere: Călătoria neîntreruptă a ființei Când frunzele toamnei se aștern ca un covor...

Iubește zâmbetul, iar ochii tăi vor râde mereu!

Iubește zâmbetul, iar ochii tăi vor râde mereu! Frumusețea este un concept atât de evaziv...

Dincolo de stele: Scrisoare din Cer

Dincolo de stele: Scrisoare din Cer Copilul meu drag, îți scriu această scrisoare din cer,...