AcasăEseuDeparte de abis

Departe de abis

Published on

spot_img

Poezia: Departe de abis

Privesc cerul înstelat, o pânză plină de mistere,
unde stelele își dezvăluie, pe rând, poveștile ascunse.
Fiecare licărire este un secret
ce vorbește despre visuri care n-au încetat niciodată să ardă.

Ce sunt eu sub acest cer nesfârșit?
Un suflet care își caută locul printre umbre,
o întrebare fără răspuns,
o tresărire fragilă în fața veșniciei.
Dar poate tocmai această căutare,
această clipă ce pare pierdută,
e cheia care împletește infinitul cu timpul.

Cerul mă privește înapoi,
nu cu ochi, ci prin dansul stelelor.
Fiecare stea este o dorință împlinită,
o flacără care a biruit întunericul,
o amintire transformată în lumină.

Și tu, și tu ești o astfel de scânteie,
o poveste ce prinde viață în fiecare clipă.
Nu te teme să arzi, să creezi, să trăiești,
căci viața ta poate deveni o stea
ce luminează chiar și cele mai negre nopți.

Dar nu uita: stelele nu au fost dintotdeauna strălucitoare.
Acestea au luptat cu haosul, au sfidat tăcerea,
și au ales să devină lumină.
Așa că ridică-te și fugi departe de abis,
îndrăznește să înfrunți întunericul
și lasă-ți în urmă steaua să ardă pe cer.

Eseu: Departe de abis

Stau singur sub bolta plină de stele, înconjurat de tăcerea nopții limpezi și reci. Gândurile mele se pierd în măreția abisului cosmic. Privirea mi se înalță spre stelele ce strălucesc ca diamante presărate pe catifeaua întunecată a Cerului, fiecare licărire fiind o fărâmă din promisiunea infinitului. În acest decor grandios, mă întreb: „Cine sunt eu, o simplă ființă muritoare, în comparație cu acest univers nesfârșit? Cum mă raportez la acest cer înstelat, care pare să nu aibă nici început, nici sfârșit?”

Mă simt mic, aproape invizibil, o umbră efemeră în măreția cosmică. Trupul meu, pare a fi doar un vas trecător, o celulă în vastul organism al universului. Sufletul meu, prins între limitele acestui trup, tânjește după libertate, după răspunsuri la întrebările ce mă obsedează: „Pentru ce trăim, pentru ce ne zbatem?”

Departe de abis

Și atunci, în această clipă de contemplare profundă, Cerul însuși îmi vorbește. Nu cu o voce sonoră, ci printr-un limbaj al luminii și al imaginației. Stelele îmi transmit un mesaj, fiecare stea fiind o literă într-un text scris pe cerul nopții. Ca într-un vis, stelele se așază formând cuvinte: „Fiecare stea este o poveste, un destin, un vis.” Apoi, totul se amestecă și se reașază: „Și tu ești parte din acest dans cosmic. Ești un vis, un ideal, o poveste care merită să fie trăită și spusă.”

Simt cum deodată speranța și determinarea renasc în sufletul meu. Cerul îmi promite că, la sfârșitul călătoriei mele, voi fi onorat printre stele, o recunoaștere a vieții mele trăite cu pasiune și curaj.

Și, pe măsură ce meditez la acest dialog cu infinitul, înțeleg că fiecare stea, fiecare rază din noaptea cosmică, reprezintă viața cuiva care a fost cândva un vis. Așadar, îmi propun să transform fiecare zi într-o aventură măreață, să trăiesc și să visez departe de abis și să îmbrățișez fiecare moment cu intensitatea unei stele. Înțeleg acum că fiecare dintre noi este un fragment strălucitor în mozaicul vieții, iar povestea noastră, trăită cu autenticitate și curaj, este ceea ce ne face nemuritori în istoria universului.

Departe de abis
Departe de abis

Strălucirea vieții

Trăim nu doar pentru a exista, ci pentru a înțelege și a experimenta frumusețea infinită a universului și a propriei noastre existențe. Ne zbatem nu pentru a cuceri vastele stele, ci pentru a descoperi și a sărbători complexitatea și unicitatea fiecărei povești de viață. Deoarece, fiecare fragment al sufletului nostru este o parte vitală din acest tablou cosmic. În fiecare clipă de îndoială sau de luptă, în fiecare vis sau speranță, suntem ghidați de dorința noastră intrinsecă de a găsi conexiune, sens și frumusețea în această călătorie cosmică numită viață.

Citește și poezia in limba engleză: https://www.tonisao.ro/far-from-the-abyss/

Cumpără cărțile: https://carturesti.ro/autor/antoniu_sintimbrean

Ultimele articole

Când te-am găsit, am înțeles…

Când te-am găsit, am înțeles... Mi-am dorit o floare, dar Dumnezeu mi-a trimis ploaia. Iar eu, neînțelegând...

Între vis și realitate: libertatea de a ne imagina și curajul de a trăi

Între vis și realitate: libertatea de a ne imagina și curajul de a trăi Visul...

Firul nevăzut al iubirii și suferinței

Firul nevăzut al iubirii și suferinței: moștenirea, timpul și ceea ce nu poate fi...

Iubirea: între zbor și rădăcini

Iubirea: între zbor și rădăcini Căutăm iubirea ca pe un liman, ca pe un loc...

Vezi și ...

Când te-am găsit, am înțeles…

Când te-am găsit, am înțeles... Mi-am dorit o floare, dar Dumnezeu mi-a trimis ploaia. Iar eu, neînțelegând...

Între vis și realitate: libertatea de a ne imagina și curajul de a trăi

Între vis și realitate: libertatea de a ne imagina și curajul de a trăi Visul...

Firul nevăzut al iubirii și suferinței

Firul nevăzut al iubirii și suferinței: moștenirea, timpul și ceea ce nu poate fi...