În vis te văd albastru viu, Cum strălucești fără să știu. În viață însă te-întâlnesc, Și nu-ți pot spune „te iubesc”. Mă uit pe cer dacă-ai venit Pe bolta dac-ai răsărit. Apoi mă culc și te visez Și mult prea mult mă întristez Văd în vise cum alini, Chipul tău cu flori de crini, Apoi în noapte mă trezesc Și-ți murmur ție „te iubesc”. Mă ții de mână când visez, Însă eu știu că mă trișez, Și știu că nu e mâna ta, Ci doar în gând în mintea mea. Aud adesea cum îmi spui, Vorbe dulci, ca unui pui. Și singur eu mă amăgesc Căci știu că sincer „te iubesc”. Eu știu că nu e pe pământ, Iubire fără-un legământ. Și știu că nu e viață grea Cum e iubirea pentru-o stea. În vise te găsesc mereu, În viață însă-i foarte greu, Deși speranța n-a murit, Eu „te iubesc” la infinit!
