AcasăLife coachingCosmetizarea: Ecouri de sub masca de catifea

Cosmetizarea: Ecouri de sub masca de catifea

Published on

spot_img

Într-o lume unde norocul și destinul sunt adesea invocate ca scuze pentru traiectoria vieții noastre, uităm că suntem, de fapt, sculptorii propriului destin. Doar că, în loc să ne sculptăm esența, alegem adesea doar să colorăm suprafața, evitând adâncurile necunoscute ale autenticității.

În acest dans al aparențelor, realitatea este o pânză pe care o vopsim în culori strălucitoare, uitând că sub fiecare strat de vopsea zace adevărul crud, neschimbat. Ne comparăm cu alții, îi invidiem pe cei norocoși sau ne compătimim când suntem ghinioniști, fără să ne întrebăm de ce suntem atât de diferiți.

Omul este condamnat să fie liber

În căutarea noastră de a face pe plac, de a fi acceptați, ne-am pierdut într-o lume a iluziilor, unde destinul pare a fi scris de alții, nu de noi înșine. Jean-Paul Sartre ne aduce aminte că suntem „condamnați să fim liberi”, într-o lume unde absența unei esențe predefinite sau a unui destin impus ne obligă să ne creăm propria esență prin alegeri și acțiuni.

Această libertate însă este și o povară, deoarece fiecare alegere vine la pachet cu un rezultat, o consecință de care suntem responsabili. Dar cum am putea alege corect când ne temem să privim sub masca pe care am pictat-o cu atâta grijă?

Cosmetizarea: Ecouri de sub masca de catifea
Cosmetizarea: Ecouri de sub masca de catifea

Citește și: https://www.mindsetup.ro/principiul-usilor/

Suntem unici, dar vrem să copiem

Fiecare încearcă să se diferențieze, să strălucească într-un mod unic, etalându-și calitățile și ascunzând-și defectele. Totodată, există o tendință de a „se inspira”, de a copia sau de a oglindii, realizări, trăsături sau comportamente. Ne concentrăm pe aparențe, dar fără a stăpâni tehnica autenticității, ne pierdem adesea sub masca propriilor noastre creații, uitând unde se termină realitatea și unde începe iluzia.

Ne pozăm în fața unui Ferrari, apoi încărcăm poza pe net lăsând să se înțeleagă că este mașina noastră. Și facem asta nefăcând niciun pas concret pentru a ne transforma propria viața într-un Ferrari.

Într-un joc de-a v-ați ascunselea cu propria conștiință, refuzăm să confruntăm ceea ce zace în adâncul sufletului nostru. Dar ceea ce refuzăm să confruntăm în noi înșine va apărea în viețile noastre ca destin. Ne temem că, scoțând la lumină rădăcinile problemei, am putea descoperi că soarta nu este un dușman extern, ci o oglindire a alegerilor noastre nesigure.

În această eră digitală, unde fiecare gest este un spectacol, cosmetizarea vieții a devenit o normă. Suntem ca niște actori pe o scenă imensă, uitând că rolurile pe care le jucăm nu sunt decât niște umbre ale ființelor noastre adevărate.

Ecouri de sub masca de catifea

Soarta, în esența ei, nu este decât ecoul pașilor pe care i-am făcut în trecut. Aceasta este un bumerang al acțiunilor noastre, care revin, indiferent de eforturile noastre de a ne ascunde sau de a fugi. Trecutul, asemenea unui meșter îndemânatic, ne modelează viitorul. Dar aici intervine capcana gândirii pe termen scurt, a rezultatelor imediate, unde uităm că adevărata construcție a viitorului necesită timp și efort.

Și, din această dorința, ne grăbim să cosmetizăm în loc să reparăm, să ascundem în loc să tratăm, să ne ferim în loc să înfruntăm. Dar lucrurile stricate pe care le ascundem nu se vor repara niciodată de la sine, iar amânările nu fac decât să complice și mai mult situația.

Stăm ascunși sub straturi de superficialitate, uitând că fiecare zgârietură pe suprafața măștii noastre este un pas către adevăr. Este un apel la trezire, la a îndepărta vălul iluziei și a privi viața în ochi.

În loc să așteptăm ca soarta să ne scrie povestea, trebuie să preluăm penița și să scriem noi fiecare cuvânt cu curaj și speranță. Pentru că purtăm în noi puterea de a construi un viitor predictibil, unul în care alegem cine vrem să fim, nu cine vrem să părem că suntem.

Cosmetizarea: Ecouri de sub masca de catifea
Cosmetizarea: Ecouri de sub masca de catifea

Schimbarea începe de sub mască

Milităm pentru o planetă verde, împărțind în stânga și în dreapta flayere din hârtie. Ne bucurăm de recoltă, dar uităm că noi nu am semănat nimic. Ne facem poze în câmpul de lavandă fără a simți măcar mirosul ei îmbietor, fără a fi depus măcar vreun strop de sudoare. fără a fi aruncat nicio sămânță în vânt. Iar această incoerență reflectă o gândire pe termen scurt, o lipsă de construire a viitorului, o identificare cu avatarul virtual pe care ni l-am creat.

Suntem pe drum zi de zi, la destinație o singură dată.

Până la urmă nu este vorba despre schimbarea în sine, ci despre călătoria spre schimbare. Pentru că fiecare pas pe care îl facem este o cărămidă adăugată la edificiul vieții noastre.

Și doar când vom înțelege că nimic nu se construiește sau se repară de la sine, că noi suntem cei care trebuie să acționăm, atunci vom face primul pas spre viitor. Alegând să acționăm, să ne confruntăm temerile, să scoatem la lumină rădăcinile, începem să construim un viitor în care noi suntem arhitecții propriului destin.

Așa că, în acest vals al vieții, să ne amintim că suntem mai mult decât niște simple reflecții în oglinda timpului. Să ne desprindem de iluzii, să aruncăm măștile și să privim în față cu curajul de a vedea, de a simți, de a fi.

Citește și: https://www.tonisao.ro/calatoria-vietii/

 

Cosmetizarea: Ecouri de sub masca de catifea
Cosmetizarea: Ecouri de sub masca de catifea

 

Să aruncăm măștile și să privim în oglindă

Haideți să ne eliberăm de sub măștile care ne contopesc într-un ocean de uniformitate, ca lava fierbinte care șterge unicitatea și originalul. Să ne îmbrățișăm curajos autenticitatea, cu toate imperfecțiunile și strălucirea unică a ființei noastre. Să pornim apoi, nu ca o turmă pe același traseu bătătorit, ci ca niște exploratori curajoși, fiecare pe propriul său drum, spre aspirațiile și visurile care ne definesc.

Să celebrăm compania celor care pășesc pe cărările alăturate, bucurându-ne de lumina și căldura lor, dar fără a deveni doar o umbră în povestea lor. În acest dans al vieții, să fim parteneri, nu simple ecouri, împărtășind bucurii și provocări, dar păstrând mereu esența a ceea ce ne face cu adevărat unici.

În acest marș triumfal al individualității, să ne amintim că fiecare pas ne aduce mai aproape de adevăratul nostru eu, de acea esență care nu poate fi imitată sau duplicată. În acest univers vast al posibilităților, fiecare dintre noi este o stea care strălucește cu o lumină proprie, neîmblânzită și spectaculoasă

Ultimele articole

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas "Laleaua Neagră", opera lui Alexandre Dumas din 1850, aduce...

Labirintul amintirilor pierdute

Labirintul amintirilor pierdute Din momentul în care privirile noastre s-au întâlnit pentru prima dată, am...

Recenzie: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Recenzie: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu „Ultima noapte de...

Recenzie: „Cei trei muschetari” de Alexandre Dumas

Recenzie: "Cei trei muschetari" de Alexandre Dumas Când am deschis paginile romanului "Cei trei muschetari"...

Vezi și ...

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas "Laleaua Neagră", opera lui Alexandre Dumas din 1850, aduce...

Labirintul amintirilor pierdute

Labirintul amintirilor pierdute Din momentul în care privirile noastre s-au întâlnit pentru prima dată, am...

Recenzie: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Recenzie: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu „Ultima noapte de...