AcasăEseuCălătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie

Published on

spot_img

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie

Unii dintre noi aleg să se urce în trenul existenței, înaintând prin viață cu o viteză uluitoare, privind realitatea printr-un geam aburit de un viitor hipnotic. Dar această abordare ne poziționează ca simpli spectatori ai propriei vieți, permițându-ne doar să întrezărim fragmente ale realității care ne scapă printre degete aproape instantaneu. În contrast, există oameni care preferă să parcurgă drumul vieții pe jos, înaintând cu pași măsurați și inimi deschise. Acești călători conștienți își îmbrățișează fiecare clipă, bucurându-se de complexitatea peisajului vieții și de mireasma fiecărei flori întâlnite în drum. Astfel ar trebui să ne întrebăm: ce înseamnă, să trăiești cu adevărat? Nu cumva poate că, adevărata esență a vieții este tocmai această apreciere profundă a călătoriei, acea prețuire inestimabilă pe care o oferim fiecărui moment și învățămintele pe care viața, în generozitatea ei, ni le prezintă.

Realitatea este clipa la care mă raportez

Ce este de fapt realitatea? Sau ce contează mai mult, ceea ce mi se întâmplă sau cum mă raportez la asta? Un cer acoperit de nori poate fi văzut fie ca o pânză vie, ce spune povești captivante, fie ca o pătură  ce blochează lumina. Ce ne spunem când vedem acest cer înnorat: „ce mă bucur că plouă” sau începem să ne lamentăm  „chiar acum trebuia să plouă?”. Pentru că în esență, totul se reduce la atitudinea pe care o avem, acea busolă internă care ne ghidează viața.

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie
Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie

Călătoria vieții: Ploaia va cădea!

În vasta coregrafie a existenței, ne este adesea reamintit că viața nu este despre a aștepta ca furtuna să treacă, ci despre a învăța cum să dansezi în ploaie. Ploaia, cu toată imprevizibilitatea și inevitabilitatea ei, își va face simțită prezența fie că o să vrem noi, fie că nu. Pentru că ploaia, în esența sa liberă, curge în ritmuri neașteptate, atingându fiecare colț al lumii, fără să ne ceară nouă permisiunea.

Prin urmare, avem două alegeri: să ne îmbrăcăm cu pelerina acceptării sau să ne lamentăm sub povara hainelor ude. Pentru că atitudinea are puterea de a transforma fiecare picătură de apă într-o poezie a recunoștinței. Putem colecta apa gândindu-ne la aceasta ca la o binecuvântare ce aduce viață pe pământului însetat al sufletului nostru. Sau, le putem permite stropilor de ploaie să ne șteargă zâmbetele desenate pe nisipul clipelor de catifea.

Astfel, a trăi o viață împlinită transcende cu mult iluzia succeselor efemere și a comorilor materiale. Esența reală a vieții se țese din autenticitatea fiecărei respirații, din pasiunea cu care ne îmbrățișăm fiecare zi, din curajul de a naviga prin furtuni și din speranța că, inevitabil, după ploaie, soarele va străluci chiar mai puternic. Astfel, fiecare clipă, indiferent de vreme, contribuie cu versuri valoroase la poezia destinului nostru.

Iar atunci când ploua va cădea vom privii spre cer, nu doar cu ochii, ci și cu o inima de poet, îmbrățișând fiecare furtună, nu ca pe un final, ci ca pe începutul unei noi povești.

Călătoria vieții: Aici și acum!

În inima acestei călătorii numită viață, în cartea destinului, unde ne desenăm drumurile și aleile, ni se oferă șansa de a trăi cu autenticitate, de a planta florile  speranței pe marginea cărărilor le care pășim. Chiar și atunci când acestea par să se îndrepte spre abisul nevăzut al necunoscutului.

Viața aceasta efemeră ne învață că totul are un început și un sfârșit, că fiecare moment strălucește cu o frumusețe trecătoare. Singura certitudine veritabilă fiind clipa prezentă, acea fărâmă de timp în care ne este dat să ne modelăm destinul cu propriile mâini.

Și, chiar dacă viața își urmează propriul curs misterios, aparent dincolo de sfera noastră de influență, rămâne totuși în putere noastră să îi ghidăm direcția. Alegând cu înțelepciune cum răspundem la fiecare provocare care ne iese în cale. Această capacitate unică de a alege, de a ne sculpta atitudinea, acțiunile și mentalitatea, devine astfel esența libertății umane. Este ca un ecou al gândirii existențialiste care ne amintește că, deși aruncați într-un cosmos adesea indiferent, sensul vieții noastre este țesut din alegerile pe care le facem zi de zi.

Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie
Călătoria vieții: Cum să dansezi în ploaie

Cum să dansezi în ploaie

Așadar, în această lume unde incertitudinea pare să fie singura constantă, unde destinul pare adesea predestinat de stele sau de misterele ascunse în adâncul ceștilor de cafea, esența adevărată a realității și sorții se scrie chiar acum, în prezent. Dincolo de a fi simple figuri pe vastul fundal cosmic, noi suntem, fără îndoială, arhitecți ai propriului destin. Prin fiecare gând, prin fiecare gest, prin fiecare alegere, noi desenăm linii pe harta existenței noastre, construind un viitor care începe și se reînnoiește în fiecare moment prezent.

Astfel, pe măsură ce călătoria vieții se desfășoară, cu toate furtunile și razele de soare pe care le aduce, să ne amintim să trăim cu inima deschisă și cu ochii fixați pe frumusețea și potențialul fiecărei clipe. Pentru că, în cele din urmă, călătoria vieții este despre: cum să dansezi în ploaie, despre cum să te bucuri de clipa prezentă, desenând în același timp, liniile destinului în cartea vieții.

Citește și: https://www.tonisao.ro/ecouri-ale-sinelui-in-labirintul-tacerii/

Cumpără cărțile: https://carturesti.ro/autor/antoniu_sintimbrean

Ultimele articole

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas "Laleaua Neagră", opera lui Alexandre Dumas din 1850, aduce...

Labirintul amintirilor pierdute

Labirintul amintirilor pierdute Din momentul în care privirile noastre s-au întâlnit pentru prima dată, am...

Recenzie: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Recenzie: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu „Ultima noapte de...

Recenzie: „Cei trei muschetari” de Alexandre Dumas

Recenzie: "Cei trei muschetari" de Alexandre Dumas Când am deschis paginile romanului "Cei trei muschetari"...

Vezi și ...

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas

Recenzie: Laleaua Neagră de Alexandre Dumas "Laleaua Neagră", opera lui Alexandre Dumas din 1850, aduce...

Labirintul amintirilor pierdute

Labirintul amintirilor pierdute Din momentul în care privirile noastre s-au întâlnit pentru prima dată, am...

Recenzie: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Recenzie: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu „Ultima noapte de...