Lună: mai 2021

Un necunoscut

Te cațeri pe perete zi de zi
Eu te dau jos, tu iar revii.
Eu te arunc din atriul vieții mele
Tu te strecori, mă lași fără putere.

Și te doresc, dar te alung
În suflet ace îmi împung,
Și încerc mereu să-te  ocolesc
Dar tot în suflet te găsesc.

Te văd acum, mă trec fiori
Tu ești o rază între flori,
O rază pe care-o iubesc
Un ciob cu care mă rănesc.

Mă trec fiori și frământări
Pășesc pe-aceleași vechi cărări,
Mă pierd prin noapte făr' să știu
Ajung adesea în pustiu.

Tu încă ești în gândul meu,
O umbră sau un curcubeu
Un vis frumos, un vis amar
Un vis aproape un coșmar.

Și simt că sufletu-ți de fier,
E-o depărtare în care pier
Zâmbetul tău e un sonet,
Dragostea ta e un magnet.

Dar noi suntem de-același pol,
O inimă, un suflet gol.
Un spațiu în care gravitez,
Eu lângă tine levitez.

Plutesc aievea și îți spun
Că tot ce simt am să transpun,
Dar tu în față ai un scut,
Eu sunt doar un necunoscut.

Minciuni între pereți

Nu mai vreau să-ți cred minciuna,
Nu mai vreau să mă rănești,
Vreau să treacă odat' furtuna,
Norii să îi risipești.

Nu mai vreau să mă cufunde
Fața tristă a acestei vieți,
Nici ca lacrimi să inunde,
Dragostea dintre pereți.

Nu mai vreau să port în ceață
Dragostea și dorul tău,
Nici nu vreau s-ajung de gheață
Cum e azi sufletul meu.

Nu mai vreau a ta iubire,
Nu mai vreau să mă rănești,
Vreau ca inima din mine
Să dărâme acești pereți.

%d blogeri au apreciat: