Lună: septembrie 2020

Poteca din vis

Dacă ar fi doar o cărare
Între viaţa  şi-al meu vis
Acum aş fi cu tine,
Alergând prin paradis.
 
Printre îngeri și verdeaţă,
Printre pomi şi colivii,
Am fi fost doar noi, iubit-o,
Fericiţi ca doi copii.
 
Am fi fost doar unu în toate,
Am fi fost fără a ştii
Misionarii fără lege
Care veşnic s-ar iubi.
 
Am fi dat lumii de veste
Că în cerul anonim,
Noi trăim ca în  poveste,
Noi trăim să ne iubim.
 
Dacă nu ar fi distanţa
Ce m-aruncă în abis,
Aş îmbrăţişa speranţa
Ce o regăsesc în vis.
 
Viaţa mea n-ar fi visare,
Realitatea ar fi un vis,
Dragostea-ţi o alinare,
Lumea mea, un paradis…

Un cui bătut în al lumii decor

În arşiţa nopţii te văd cum răsari,
Dragoste acră, de ce nu dispari?!
De ce nu pleci de unde-ai venit,
Din inima mea, căci eu nu te-am poftit….

Ca stelele nopţii străluceşti dintre nori
Şi viaţa mi-e plină de mii de culori,
Dar curcubeul acesta e în zadar,
Căci petalele tale în toamnă dispar.

Încerc să te-ating, dar nu e uşor
Căci bolta rotundă e ca un ulcior,
Ce duce în el lacrimi de dor
Vărsate aievea în vechiul pridvor.

Degeaba încerc să mi te smulg de la piept
Să fac ce trebuie, să fac ce e drept
Să-ţi dau înapoi iubirea cu foc
Şi dragostea-ţi pură şi fără noroc.

În anii ce trec nu-i decât noapte
Cu vise pierdute spuse în şoapte.
Un negru bizar fără pic de culoare,
O dragoste surdă ce acuma mă doare.

Ca noaptea cea rece revărsată pe cer
E dragostea ta învăluită-n mister
Şi inima mea cuprinsă de dor,
Ca un cui bătut în al lumii decor…

Așteptând în zadar





Glasuri târzii îmi cântă la fereastră,
Dar nu eşti tu; cum ai putea să fii?!
Privighetoarea mea măiastră,
Eu te aştept, dar tu nu vii!

Căldura ta o simt, dar ea mă îngheaţă,
Mă trece un fior sublim,
Şi parcă în mintea mea e ceaţă,
Iar visu-n doi e-un acronim.

Parfumul tău îl simt de dimineaţă,
Dar nu eşti tu, el vine de la crini;
În curte florile se-nalţă,
La mine-n suflet, doar arini.

Sărutul tău pe buze îmi coboară,
Şi parcă simt că mă desprind,
De corpul meu ce parcă zboară,
De corpu-mi palid, suferind.

Şi nici nu ştiu dacă trăiesc
Sau este doar visare,
Oricum ar fi, eu te iubesc,
Căci inima-mi tresare.

Iubirea ta în noapte grea mă lasă,
Lumina ei se pierde în pustiu.
La fel şi dragostea-ţi măiastră
Care se scurge-n ceas târziu…

În două lumi acum plutesc,
Pierdut în depărtare,
În amândouă te iubesc,
Dar însă, știi tu, oare?
%d blogeri au apreciat: