Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

9 ianuarie 2013

E atata timp si parca prea putin

înnoindu-ne mereu, uităm ce e valoros…

E atâta timp şi parcă prea puţin, sunt multe drumuri dar un singur destin. Timpul trece ca un vânt care adie uşor, uneori mai rece, alteori mai cald, care uneori ne răsfaţă, alteori ne doboară, dar care mereu ne poartă spre destin…moarte…uitare…sau amintire. Fiecare îşi trăieşte viaţa încercând să guste din toate bogăţiile ei, devenind astfel un degustător care uită să se mai sature de ceva anume, care mereu este dornic să încerce ceva nou, să facă ceva nou, lăsând ce e vechi deoparte. Dar înnoindu-ne mereu, uităm ce e valoros, ne uităm originile şi totodată drumul în viaţă, ajungând să plutim în derivă ca o corabie fără căpitan, ghidată de o busolă care nu este capabilă să indice polul nord. Ajungem mereu la câte o insula pustie, unde putem păşi pe pamant, unde are valoare doar ce e prezent, unde trecutul nu este scris în cărţi de istorie, unde ne place să poposim, dar de unde plecăm mai departe. Plecăm şi repetăm acelaşi ciclu plictisitor la nesfârşit fiind incapabili să ajungem vreodată la mal…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

4 ianuarie 2013

sg15-10761

Viaţa este ca o privire monosilabică care se aude într-un întuneric mut scăldat în varietatea de culori pale, şterse parcă de timpul trecut cu nepăsare, ca o privire rotativă care vede mereu aceeaşi privelişte surdă izvorâtă din adăncurile unui izvor mort care emană viaţă. O viaţă de la început moartă înghesuită sub un strat gros de piele care iţi dă o senzaţie de putrefacţie combinată cu un miros infiorător de parfum fin franţuzesc , contrafăcut, plin de germeni gata oricând să se trezească la viaţă, ca la o distracţie tristă purtată pe un vers mut, acompaniat de o lumină surdă, prea repede trecută prin viaţă . O viață moartă, de mult apusă ca un soare iernatec învins de noapte, ca un perete stâncos, puternic, care este ros în timp de apele moi care se revarsă ca un năduf nesfârșit continuând un ciclu anost ce tinde spre infinit.Un infinit de care ne apropiem dar pe care niciodată nu îl atingem ajungând astfel să fim mereu în căutarea a ceva ce nu o să găsim niciodată, ca o omidă care aspiră la frumusețe, se transformă în fluture apoi moare…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

18 ianuarie 2013

Ramas bun adolescentaAdolescența, vârsta la care începi cu adevărat să trăiești, vârsta la care înveți să iubești cu adevărat, vârsta la care înțelegi cât este de important să fii iubit. Este perioada în care înveți ce este viața, cum funcționează lucrurile, este perioada în care nimeni și nimic nu îți poate sta în cale, perioada în care în fiecare zi găsești un motiv nou de sărbătoare, perioada în care nu contenești să râzi și să chichotești.  Adolescența este perioada pe care oricând vei vrea să o retrăiești pentru că este perioada frumoasă, lipsită de griji, de responsabilități, perioada în care gândul și imaginația se contopesc zburând libere spre cer, perioada în care singura grijă pe care o avem este: ”Mă iubește…nu mă (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao
%d blogeri au apreciat: