Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

14 ianuarie 2013

Infinit

Ramas singur intr-o lume in doi ma inchid ermetic in inima mea rece parafrazand ideile altora, incercand sa imi gasesc o ocupatie cotidiana, care sa ma duca pe culmile normalitatii. Indiferent fata de viata si moarte, exilat pe veci in singuratate purtand dupa mine doar umbra neagra care acum imi pare o povara si de care nu pot sa mai scap, cautand rezolvare la unele idei nerezorvabile rasarite ca un ghimpe in mintea mea obosit si iesita din tiparul normalitati. Abatandu-ma mereu de la drum ma ratacesc adesea intr-o lume trista si uitata de toti, unde picuri reci de ploaie iti sapa mormantul in care apoi ai sa mergi. O lumina albastra palpaie uneori aducandu-mi in inima o scanteie de speranta,un semn ca poate drumul pe care merg duce undeva.
Dar de fiecare data…drumul meu ajunge in acelasi loc,ca un sens giratoriu in care ma invart la nesfarsit.
Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

25 ianuarie 2013

berii, bere, băutură, tablou,

„Cel mai mare adversar al omului este inevitabilul de care fugim încă din clipa în care ne naștem”

Bate vântu’ sensul sorții

Ce se îndreaptă’n calea morții.

Bate vântul vraja serii

Ce mă dă pe mâna berii.

 

Bate umbra grea a Lunii

Parcul unde stau nebunii
Bate ceaţa neagră a sorţii

Sticlele din faţa porţii.

 

Bate ciuma norul nopții

Ce se-așterne’n calea morții.

Bate ciuma chipu’ vieții,

Ce se pierde’n albul ceții.

 

Bate gândul rău al firii

Azi în poarta omenirii,

Bate gongul strălucirii

Clipa grea a înrobirii.

 

Bate ploaia neîmplinirii

Ce se scaldă’n legea firii,

Bate tunu’ negru al vieții

Muștele ce-ating pereții.

 

 

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

5 februarie 2013

Azi mor, Dar mâine trăiesc iar!

Azi mor,
Dar mâine trăiesc iar!

 

Păşind agale, spre infinitul anost

Al exuberanţei duse la extrem,

Mă impiedic de colţii răului,

Ancoraţi în pereţi zgronţuroşi ai sicriului

în care singur păşesc.

Ca un piron bătut în inima unui vampir

Frica îmi încolţeşte în sufletul amar

Înlocuind căldura cu un (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

12 martie 2013

Sunt lucruri scumpe de nimic

”Rănile sufletului nu pot fi acoperite cu bandaje”

Sunt fețe moarte pe pământ,

Sunt inimi prinse-n jurământ,

Sunt nori ce scutură-n pustiu,

Sunt frunze negre pe sicriu.

 

Sunt stele albastre ce se sting ,

Sunt inimi reci ce te ating,

Sunt vise multe-n care învingi,

Sunt vieți uitate între chingi.

 

Sunt nori pierduți pe cerul viu,

Sunt mii de oameni în pustiu,

Sunt luminițe ce lucesc,

Sunt oameni simpli ce iubesc.

 

Sunt gânduri moarte pe pământ,

Sunt (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

4 ianuarie 2013

sg15-10761

Viaţa este ca o privire monosilabică care se aude într-un întuneric mut scăldat în varietatea de culori pale, şterse parcă de timpul trecut cu nepăsare, ca o privire rotativă care vede mereu aceeaşi privelişte surdă izvorâtă din adăncurile unui izvor mort care emană viaţă. O viaţă de la început moartă înghesuită sub un strat gros de piele care iţi dă o senzaţie de putrefacţie combinată cu un miros infiorător de parfum fin franţuzesc , contrafăcut, plin de germeni gata oricând să se trezească la viaţă, ca la o distracţie tristă purtată pe un vers mut, acompaniat de o lumină surdă, prea repede trecută prin viaţă . O viață moartă, de mult apusă ca un soare iernatec învins de noapte, ca un perete stâncos, puternic, care este ros în timp de apele moi care se revarsă ca un năduf nesfârșit continuând un ciclu anost ce tinde spre infinit.Un infinit de care ne apropiem dar pe care niciodată nu îl atingem ajungând astfel să fim mereu în căutarea a ceva ce nu o să găsim niciodată, ca o omidă care aspiră la frumusețe, se transformă în fluture apoi moare…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

4 martie 2013

Tata

Raiul e mult mai frumos de când te are pe tine.

 

Când somnul cel de veci te paște,

Timpul rămas e mult prea scurt,

La toți să poți să dai de veste

Și la cei dragi câte-un sărut.

 

Imaginează-ți a ta viață,

Ce lasă al trăirii drum,

Că înflorește încă-o dată,

Ca Pheonixul din propriul scrum.

 

Dar viața-ți draga, acum este moartă,

Iar oglindirea ei e la apus.

Iubirea, tot ce-a fost odată…

Tu le-ai lăsat, nimic n-ai spus.

 

Din anii mei să pot, ți-aș da,

Să stai iar lângă mine,

Să pot să fiu în preajma ta,

Căci știu cât e de bine.

 

Din lume ai plecat, o știu,

Și-acuma lumea-mi moare.

E ca un cer, imens pustiu…

Albastru fără Soare…

 

Ușor, ușor pe boltă se văd stele,

Ce strălucesc aprins și luminos,

Ca inima cuprinsă de durere,

Ce-și rupe încet, elanul credincios.

 

Pe cer te caut printre nori,

În noaptea cea de gheaţă,

Şi uneori mă trec fiori

Când dorul tău m-apasă.

 

Acum tu nu mai poţi vedea,

Ce am făcut cu mine,

Şi nici nu mă poţi ajuta,

Când nu mai am pe nime.

 

O vorbă să-ţi mai spun aş vrea

O vorbă doar cu tine.

Căci tu eşti fericirea mea,

Eşti totul pentru mine.

 

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao
%d blogeri au apreciat: