Promoveaza site-ul
Categorii
Donează
Ajutaţi la menţinerea site-ului.
Articole recente
- Închisoarea minții
- Tu știi să fii fericit?
- Când se termină copilăria ?
- Ce am învăţat de la Dragnea/PSD?
- Țara mea de Daci
Arhive
- septembrie 2019
- iunie 2019
- aprilie 2019
- august 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2014
- martie 2014
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
Urmărește-mă:
Etichete
Meta
25 martie 2013

Singurul alint al iubirii este însăși iubirea.
Când iubești devii deodată instabil, mintea și trupul îți joacă feste iar sufletul te roade din interior. Te simți ușor ca un fulg, dar cu toate astea simți că ceva te trage în jos, ești vesel dar totodată lipsit de vlagă, zâmbești și ești deopotrivă trist. Pentru că iubirea se comportă ca o boală, ne acaparează încet, fără să ne dăm seama. La fel ca fiecare boală poate fi mai ușoară sau mai grea, poate fi tratată sau poate fi mortală. Uneori ne trece imediat de la sine, dar uneori se instalează în inima noastră și numai pleacă niciodată. Singurul alint al iubirii este însăși iubirea. Pentru că, atunci când iubești simți că ai totul, dar doar când ești la rândul tău iubit te simți complet. Iubirea este cea mai grea dintre boli, pentru că poate fi tratată cu un singur leac, iar acest leac este iubirea persoanei iubite. Când iubești nu este deajuns să fi iubit, ci trebuie să fi iubit de persoana pe care o iubești, altfel ‘leacul” nu are nici un efect, e ca și cum te-ai trata de demență cu aspirină.

13 ianuarie 2013
Destinul meu se scurge uşor
Şi dragostea mea ca un izvor.
Se îndreaptă spre tine şi încearcă a găsi
Inima ta ce-l va izbăvii.
Ca sorele luciu apărut dintre nori
E inima mea în câmpul de flori
Căutand împlinirea iubirii din cer
Şi dragostea ta ce mă face sa sper.
Ca apele limpezi ce reflectă spre cer
Raze de soare strălucind efemer
E dragostea ta ca un castel
Și (more…)

5 februarie 2013
Păşind agale, spre infinitul anost
Al exuberanţei duse la extrem,
Mă impiedic de colţii răului,
Ancoraţi în pereţi zgronţuroşi ai sicriului
în care singur păşesc.
Ca un piron bătut în inima unui vampir
Frica îmi încolţeşte în sufletul amar
Înlocuind căldura cu un (more…)

21 ianuarie 2013

„Când iubesti pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine, inseamna că intr-adevar iubesti.”
Singura dată când reuşeşti să găseşti perfecţiunea, este atunci când priveşti spre persoana iubită, pentru că ea, ne face sa vedem doar ce este bun, să găsim frumuseţea în tot ce ne înconjoară, iar euforia iubirii ne umple golul pe care îl simţim uneori.Când iubeşti,ai impresia că eşti indrăgosit de cea mai frumoasă persoană din lume, dar în realitate acea persoană este cea mai frumoasă tocmai pentru că o iubeşti tu. Iubirea nu are vărstă sau culoare, nu locuieşte undeva anume şi nu cunoşte graniţe. Nu putem să o alegem, nu putem să o negăm sau să o schimbăm, nu există un liber arbitru, ci de fiecare dată ne îndrăgostim exact de persoana de care ar fi trebuit să ne îndrăgostim. De multe ori asta nu ne place, de multe ori persoana respectivă este opusul nostru, dar oricât am fi de diferiţi intensitatea sentimentelor este aceeaşi, pentru că iubirea (more…)

21 februarie 2013
Prins în lanţuri să nu scape
A rupt muntele din loc
Ca de ea să fie-aproape
Cum e flacăra de foc.
A rup lanțul nemuririi
Ce de veacuri îl lega
Și cupola strălucirii
Ce de mult îl învelea.
A rupt tot ce-i stă în cale,
Chiar și stelele pustii
Ce se pierd pe boltă noaptea
Printre gânduri zăvistii.
Pe pământul strâmb și aspru
Prima dată a pășit,
Fără aerul lui sobru
Ce de veacuri l-a spășit.
A pășit în lumea oarbă
Ce în față i-a ieșit,
Înarmat doar cu speranță,
Ce în veacuri l-a sleit.
El, ajuns fără putere
Printre oameni, o zării
Pe (more…)

11 februarie 2013

„Sigurul drum care nu poate fi stăvilit este drumul iubirii”
Vin la tine,
Tot de la tine
Plec spre tine
Tot de la tine
Ajung la tine
Tot de la tine
Plec de la tine
Tot la tine
Căci toate drumurile mele
Duc către tine…

15 februarie 2013

Speranţa este ultimul bastion în faţa iubirii sau deopotrivă a decepţiei.
Speranţă!
-Tu pe care toate le izbuteşti,
Ne faci să trăim şi să ne iubim.
Dar eu, nu te mai am în sufletul meu,
Căci,te-am pierdut de mult.
Odată cu anii cei grei ai iubirii,
Oarbe şi reci în calea împlinirii.
Uitată şi tristă în inima mea
Căci viata din mine se scurge şi ea.
Speranţa iubirii,ce ultima moare,
Ajunse acum pe sfârşit,
Iar flacăra ce îi dădea ardoare,
În apele mării a pierit.
