Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

10 aprilie 2013

 

Frumuseţea vs bunătateOglinda ne arată doar frumuseţea exterioară, pe când bunătatea ne arată cât de frumoşi suntem pe interior. De aceea multora le este mai uşor să pozeze frumos, să se afişeze zâmbitori în faţa oglinzi dar le vine foarte greu să fie buni. Asta pentru că este mai simplu să ceri decât să dai, să pretinzi decât să oferi, să te faci iubit decât să iubeşti. Pe când bunătatea este exact pe dos. Trebuie să dai fără să pretinzi nimic în schimb, să faci nu să aştepţi să ţi se facă, să iubeşti mai degrabă decât să te dai peste cap pentru a fii iubit. Adesea însă frumuseţea exterioară nu oglindeşte în tocmai ceea ce ascundem în interior. Beautiful insidePunem prea mare accent pe aspect, pe aparenţe, îndepărtându-ne de ceea ce contează. Astfel, în timp ajungem să ne ascundem sub atâtea măşti încât nici noi nu mai ştim ce este în interior. Suntem mereu într-o competiţie în care încercăm să ne costumăm mai frumos decât ceilalţi, încercăm să tragem cât mai mulţi sub noi aruncând cu noroi pe costumele celor din jur, asta în loc să încercăm să fim mai buni decât ei, în loc să încercăm să oferim, să creem, să iubim. Toţi încercăm să ne facem iubiţi, plăcuţi, dar la rândul nostru noi nu îi plăcem şi nici nu îi iubim pe ceilalţi. Dar dacă toţi aşteptăm să fim iubiţi cine îi va iubii pe cei care ne iubesc? Dacă toţi suntem frumoşi doar la exterior cine va mai fi bun? Adesea discrepanţa dintre exterior şi interior este uriaşă, iar vanitatea aparenţelor estRosee mult mai mare decât bunătatea sufletului şi nu putem scurta această distanţă decât dacă realizăm că ceea ce vedem în oglindă nu suntem noi, că prea mult aşteptăm fără să oferim, că prea mult ne-am ascuns sub tot felul de măşti. Trebuie să realizăm că este mai simplu să fim plăcuţi pentru bunătate decât pentru aspect, că frumuseţea este trecătoare  iar clipele care se scurg nu mai pot fi recuperate. Trebuie să realizăm că la un moment dat va trebuii să adunăm roadele a ceea ce am semănat, iar frumuseţea naşte mai degrabă invidie decât admiraţie pe când bunătatea naşte bunătate. Frumuseţea este trecătoare, asemenea uni trandafir care după ce se ofileşte lasă în urma lui doar spinii.

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

12 februarie 2013

Repetiţia nu este mereu mama învăţăturii

Repetiţia nu este mereu mama învăţăturii

Totul pe pământ pleacă de la cicluri. Ne comportăm foarte bine în cazul lucrurilor care se repetă periodic, în fața lucrurilor previzibile, dar în momentul în care ieșim din tiparul normaliţăţii, ne arătăm adevărata față,  ne arătăm slăbiciunile, ne arătăm devotamentul și arătăm dacă îi merităm pe cei din jur. În general, în toată istoria lor, oameni s-au strâns laolaltă doar în momentele critice, după ce au fost loviți, ca o reacție la o dramă deja consumată. Nu ne place să prevenim, nu ne place să acționăm, ne bazăm doar pe reacțiune și…cu toate astea, indiferent prin ce am trecut, indiferent cât ne-a fost de greu sau indiferent cât am suferit, în momentul în care tristețea trece, începem să uităm, începe să ne îndepărtăm unul de altu…și facem asta până la următorul dezastru, făcând un ciclu care ne place așa mult.Nu îvățăm nimic din greșelile noastre, nu învățăm nimic din greșelile celor din jur și nu reușim să prevenim căderea în prăpastie, deșii am mai fost odată pe muchia ei. Indiferent cât de mare este șocul căzăturii și indiferent câte pierderi o să suferim, o să reacționăm doar pe moment, pentru o scurtă perioadă de timp, pentru că rănile încep să se vindece iar noi ca specie, suntem incapabili să fim consecvenți.

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

30 iunie 2013

Oscar: Heath Ledger in “The Dark Knight”
                                 (Ultimul rol)

Viaţa este ca un teatru de păpuşi în care omul este deopotrivă  păpuşă,  păpuşar şi spectator.  Fiecare om este o popică şi fiecare popică este un popicar, fiecare este cel care ţine scorul şi, deopotrivă arbitrul, cel care face regulile şi cel care veghează ca ele să fie respectate, cel care joacă şi, totodată cel care este jucat, cel care dictează sentinţe şi cel care trebuie să le ispăşească. Din păcate  însă,  nu toţi îndeplinim simultan sau prin rotaţie toate aceste roluri, ci fiecăruia îi este atribuit ceva. Aşa ajungem să fim conduşi de oameni care nu au făcut niciodată ceea ce ne cer nouă să facem, oameni care fac reguli pe care ei, personal, nu vor fi nevoiţi să le respecte, oameni care schimbă mereu regulile jocului în funcţie de direcţia în care se îndreaptă jocul sau interesul personal. Cu toate astea, toţi participăm activ la acest spectacol încâlcit al vieţii. Suntem fiecare o mică parte dintr-un întreg dar spre deosebire de spectacolul de păpuşi, în cazul nostru, nu există cineva care să tragă de aţe, ci fiecare trage de cât mai multe aţe, în ce direcţie doreşte, nefiind nicidecum ceva unitar sau cu un scop comun. Astfel, piesa din care facem parte  devine o tragi-comedie sau un fel de teatru de improvizaţie cu accente dramatice. Piesa noastră nu are un scenariu, muzica pe care dansăm nu are o partitură, iar drumul pe care păşim  este o cărare pe care acum începem să o batem. Cu fiecare acţiune, cu fiecare decizie, mai scriem o pagină în scenariul piesei.

Spre deosebire de piesele clasice, fiecare îşi poate scrie propriul scenariu, îşi poate crea propria soartă şi fiecare este direct răspunzător de mărirea sau decăderea personajului său.

Rolurile, în piesă însă, nu ne parvin în urma unei audiţii, ci mai degrabă ele sunt repartizate oarecum aleator cu o mică doză de ironie. Mai mereu avem impresia că rolul pe care îl jucăm nu ni se potriveşte, dar cu toate astea continuăm să îl jucăm. Astfel, viaţa, piesa vieţii noastre, îşi consumă actele până la ultima reprezentaţie, în aplauzele umbrelor care ne aşteaptă….

Indiferent de rolul pe care l-am avut în viaţă, la sfârşit, vom primi aceleaşi ovaţii. Aşa că nu contează cât de important este personajul nostru în ansamblul piesei, ci contează cum ne-am jucat rolul, cum am ştiut să fim autentici şi cum ne-am bucurat de fiecare clipă petrecută pe scenă. Pentru că singura răsplată pe care o vom primi  este plăcerea de a juca, plăcerea de a participa şi plăcerea de a trăi…

 

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

4 ianuarie 2013

Mai jos găsiţi o selecţie de citate:

 

„E uşor să iubeşti cand eşti aproape, problemele apar la depărtare”  Toni Sao

 

„Singurul drum care nu poate fi stăvilit este drumul iubirii” Toni Sao

 

„Dragostea ne aduce aproape chiar şi atunci când suntem departe”   Toni Sao

 

„Imaginaţia este o închisoare în care poţi să evadezi din cotidian”   Toni Sao

 

„Un an apune, altul rasare, acelaşi decor dar o altă culoare”   Toni Sao

 

„Cel mai de preţ sentiment este speranţa, pentru că, odată ce încetăm să mai visăm, murim…”     Toni Sao

 

„În general nu cautăm lucruri noi ci lucruri pe care le-am pierdut”    Toni Sao

(more…)

6 februarie 2013

 

Spunem adesea că urâm minciuna dar cu toate astea ne înconjurăm de mincinoşi

Spunem adesea că urâm minciuna dar cu toate astea ne înconjurăm de mincinoşi

Oameni nu caută adevărul, ci un răspuns care să îi satisfacă, care să le confirme aşteptările sau să le întârească convingerile. Spunem adesea că urâm minciuna dar cu toate astea ne înconjurăm de mincinoşi, mai degrabă preferând o minciună care să ne placă decât un adevăr care o să ne doară. Deşi aspirăm la adevăr, (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

3 februarie 2013

citate, maxime

Vârfurile par mai înalte privite de jos iar oameni par mai mici priviți de sus.

 

Când iubesti pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine, inseamna că intr-adevar iubesti. Restul sunt doar vorbe in vânt, aspiratii intangibile pentru niște minți frustrate.

Iubind devii mai slab dar totodată puternic.

Iubirea este ca un salt din avion cu o parasuta care nu stii daca o sa se deschida.Probabil ăsta e motivul pentru care pe unii îi atrag’Parașutele’.

Dorul pentru o persona este direct proportional cu atasamentul.

Uneori ne pierdem numai pentru a fi gasiti.

Daca ar fi cineva care  sa ne indeplinesca toate visele, am muri de plictiseala.

Orice aptitudine am avea, am avut-o dintodeauna, doar ca nu am descoperit-o până acum.

Când esti subiectiv, întodeauna omiti ceva.

Dacă vrei să faci ceva care să fie uitat repede (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

15 ianuarie 2013

Politica muților

Nu există un vârf maxim…întodeauna poţi ajunge un pic mai sus…

Legile perfecte pot fi făcute doar de oameni care nu trebuie să le respecte.
Majoritatea oamenilor nu sunt capabili să îşi asume decât victoriile…şi de cele mai multe ori ale altora.
Mulţi cred că lucrurile pe care nu le poţi sari, pot fi ocolite.
Oameni sunt ca maioneza, se taie în momentul în care îi scoţi din cercul în care se învârt.Opiniile sunt ca vântul, diferă ca intensitate şi se schimbă mereu.Conservatori folosesc întodeauna acelaşi ritual de schimbare.
În câţiva ani, cuvintele „moralitate” şi „respect” vor fi scoase din Dex(Din respect pentru puţini oameni cu moralitate rămaşi).Daca noi nu ne respectăm, cum aşteptăm să ne respecte alţi?!Când se întâmplă ceva rău întotdeauna este de vină celălalt, altul, ăla, într-un cuvânt, două de fapt: „Nu eu!”
Mutarea câştigătoare este mutarea care nu este anticipată de adversar.
Într-un concurs întodeauna este un singur câştigător şi foarte mulţi învinşi.
Cel mai mare concurs il avem însă cu noi înşine şi chiar şi (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao
%d blogeri au apreciat: