Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

Comentarii recente

4 aprilie 2013

O călătorie începe întotdeauna cu primul pas.

N-am crezut vreodată că o să ajung să-mi fie frică de iubire,  să fug de dragoste sau că o să mă ascund de fericire, dar acum cred. Acum cred pentru că te iubesc pe tine şi oricât aşi încerca să-ţi vorbesc mă afund tot mai mult în tăcere, cu cât încerc mai mult să m-apropii de tine cu atât mă îndepărtez mai tare şi cu cât îmi doresc mai mult să te văd, o fac tot mai rar. Iar când te văd încerc să mă ascund, să mă feresc, să te evit. Asta pentru că te consider mult prea frumoasă, mult prea graţioasă, iar puritatea ta trece de graniţa divinului. Mă gândesc că perechea ta trebuie să fie un înger şi nu oricare înger ci cel mai frumos şi mai graţios căci doar el se poate apropia de graţia şi puritatea ta. Astfel mă văd neputincios în războiul meu cu inima, în faţa iubirii pe care ţi-o port, în faţa dragostei din sufletul meu. De aceea mă las pradă umbrelor reci ce încep să îmi cuprindă sufletul şi fiinţa care se îndreaptă încet spre abis. Pentru că simt că fără dragostea ta sunt ca un gheţar uitat în arşiţa năprasnică a unui Soare lacom, sunt o lumină ce se stinge uşor în întuneric sau o văpaie care îşi croieşte drumul prin ploaie. Tu eşti busola, harta şi destinaţia vieţii mele, iar dragostea ta este alintul durerii pe care o port. Doar tu mă poţi salva, doar tu mă poţi scoate din întuneric şi doar tu mă poţi vindeca, pentru că acum sunt bolnav. Sunt bolnav din cauza iubirii pe care ţi-o port,  din cauza distanţei care ne separă, din cauza incapacităţii mele de a face primul pas. Te văd azi şi mă gândesc că mâine o să-ţi vorbesc dar mâine te vad şi mă gândesc că mâine chiar o să-ţi vorbesc…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

Niciun comentariu »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

%d blogeri au apreciat: