Promoveaza site-ul
Categorii
Donează
Ajutaţi la menţinerea site-ului.
Articole recente
- Închisoarea minții
- Tu știi să fii fericit?
- Când se termină copilăria ?
- Ce am învăţat de la Dragnea/PSD?
- Țara mea de Daci
Arhive
- septembrie 2019
- iunie 2019
- aprilie 2019
- august 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2014
- martie 2014
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
Urmărește-mă:
Etichete
Meta
5 februarie 2013
Păşind agale, spre infinitul anost
Al exuberanţei duse la extrem,
Mă impiedic de colţii răului,
Ancoraţi în pereţi zgronţuroşi ai sicriului
în care singur păşesc.
Ca un piron bătut în inima unui vampir
Frica îmi încolţeşte în sufletul amar
Înlocuind căldura cu un soi de frison,
Scaldat într-o mare anostă de gheaţă.
Inima mea nu mai e ce era odată,
acum este ştearsă,
fără nici o vibraţie;
Ca o văpaie care devorează
ultimul gram de oxigen,
Ştiind că în secunda următoare,
o să moară.
O moarte ca un răsfăţ,
o izbăvire,
O evadare târzie dintr-o lume de vis.
O lume de vis,
cu vise care nu pot fi controlate,
Cu zile…
mai mereu înghiţite de noapte.
Închin un ultim pahar
cu soarta de care-mi e scârbă,
Mohorât parcă, că am scăpat;
Am scăpat!
Azi mor,
Dar mâine trăiesc iar!

2 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URL
…interesant! 😉
/inchin un ultim pahar,cu soarta de care-mi e scarba/
(..,un pahar,un gand,o tigare,,inainte de culcare;..)
Comment prin eugenia.gini — 6 februarie 2013 @ 1:20
Mâine o luăm de la capăt 😉
Comment prin Toni Sao — 6 februarie 2013 @ 13:01