Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

1 februarie 2013

Locul de start

În general nu conştientizăm ca nu există un nou început, că în realitate nu putem să o luăm  de la zero, ci putem pleca exact din locul în care suntem acum dar în altă direcţie sau folosind o altă abordare. De multe ori realizăm ca nu suntem pe drumul care trebuie, dar refuzăm să corectăm direcţia ascunzându-ne după obisnuinţă şi scuze legate de timp. Nu este niciodată prea târziu să învăţăm sau să încercăm ceva nou. Timpul care a trecut nu mai poate fi recuperat dar asta nu înseamnă cu nu putem valorifica la potenţial maxim timpul rămas. Trebuie să învăţăm să păşim întodeana pe drumul şi în direcţia în care vrem să mergem, nu pe drumul sau direcţia pe care suntem duşi. Este mai uşor să ne complacem cu situaţia în care ne aflăm decât să încercăm să o corectăm, să păşim pe altă cale, mai bună, mai aproape de ce ne dorim. Nu putem sări la ţelul final, pentru că ţelul este doar cireaşa de pe tort. Pentru a ajunge la el avem nevoie de o călătorie iniţiatică, care să ne pregătească, dar pentru asta avem nevoie de mulţi paşi,iar o călătorie începe întodeauna cu primul pas. Exact ca atunci când ne naştem, primii paşi sunt cei mai grei, dar odată cu trecerea timpului, nici nu realizăm cât de uşor ne este să păşim. Nu există un loc pe care scrie START, ci fiecare poate pleca exact din poziţia în care se află, pentru că distanţa spre ţelul final este mereu aceeaşi, aşa că cu cât plecăm mai repede cu atât ajungem mai repede. Această călătorie are rolul ei, aşa că nu trebuie să încercăm să găsim tot felul de scurtături, dar totodată trebuie să corectăm direcţia când ne abatem de la drum. Niciodată nu trebuie să spunem „pentru mine e prea târziu” pentru că pentru nimenea nu este prea târziu, oricine şi orcând poate pleca pe drumul care duce spre fericire, spre împlinire, pentru că fericirea nu ţine cont de vârstă. Cu cât ne îndepărtăm mai mult de prăpastie, ne apropiem tot mai mult de împlinire, de fericire, de ţelul final spre care mergem. Fiecare trebuie să îşi înceapă călătoria din momentul în care a realizat că nu se află pe drumul cel bun. Adesea ne place să amânăm lucrurile în speranţa că poate se vor repara de la sine dar în realitate nu facem decât să prelungim inevitabilul(agonia), să ne îndepărtăm de fericire şi cu cât ne îndepărtam mai mult de fericire cu atât ne apropiem mai mul de prăpastie. Adesea ajungem în situaţia în care ne gândim că dacă am fi plecat la drum de prima dată când ne-am gândit să o facem acum am fi deja acolo. De aceea nu este bine să amânăm ci trebuie să plecăm negreşit la drum, pentru că acolo, la capătul drumului, mereu ne aşteapă cineva, iar cu cât ne apropiem mai mult cu atât ne este mai bine. Nu avem o garanţie că vom atinge vreodată fericirea absolută dar dacă nu o căutăm, nu mergem spre ea nu avem nici o şansă.  Personal aş schimba orcând tristeţea pe un zâmbet din colţul gurii. Chiar dacă nu râd cu gura până la urechi, sunt într-o stare mult mai aproape de fericire decât de tristeţe, iar faptul că realizez că sunt pe drumul cel bun imi amplifică trairile, ca un vânt care adie uşor din spate purtându-mă agale pe drum.

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao
Post tags: ,

2 Comments »

  1. felicitari,inca o data! o recitesc de cate ori simt nevoia ‘sa ma ridic’!e scrisa cu ochii mintii larg deschisi’! 😉

    Comment prin eugenia.gini — 3 februarie 2013 @ 0:04

  2. Inseamna ca ai pus si in practica ce ai citit 🙂

    Comment prin Toni Sao — 3 februarie 2013 @ 10:31

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

%d blogeri au apreciat: