17 septembrie 2019

Și de-aș deschide o lume nouă-n fața ta,

Tu tot ai fi pe afară, 

În fața ei te-ai întreba:

Doar cât e pân’ diseară. 

 

Dar las că mâine oi intra,

De unde atâta grabă. 

Acum doar mă voi concentra

Pe noaptea cea arabă. 

 

Și dimineața când răsar, 

În două lumi, un Soare

Tu te gândești că-i necesar

Că să primești scrisoare.

 

O invitație și-un buchet,

Pe semne-s necesare.

Și poate și-un covor cochet

Cu frunze și petale.

 

Și de te duc cu al tău pat,

În lumea’ încântătoare, 

Tu tot vei fi preocupat

De lumea-ți care moare.

 

Eu niciodată nu întrevăd,

Nu văd nicio schimbare

Și nici nu pot să  mă lepăd 

De-a minții închisoare.

 

Copyright secured by Digiprove © 2019 Toni Sao

Niciun comentariu »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (required)

Mail (will not be published) (required)

Sit web