Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

Comentarii recente

9 ianuarie 2013

E atata timp si parca prea putin

înnoindu-ne mereu, uităm ce e valoros…

E atâta timp şi parcă prea puţin, sunt multe drumuri dar un singur destin. Timpul trece ca un vânt care adie uşor, uneori mai rece, alteori mai cald, care uneori ne răsfaţă, alteori ne doboară, dar care mereu ne poartă spre destin…moarte…uitare…sau amintire. Fiecare îşi trăieşte viaţa încercând să guste din toate bogăţiile ei, devenind astfel un degustător care uită să se mai sature de ceva anume, care mereu este dornic să încerce ceva nou, să facă ceva nou, lăsând ce e vechi deoparte. Dar înnoindu-ne mereu, uităm ce e valoros, ne uităm originile şi totodată drumul în viaţă, ajungând să plutim în derivă ca o corabie fără căpitan, ghidată de o busolă care nu este capabilă să indice polul nord. Ajungem mereu la câte o insula pustie, unde putem păşi pe pamant, unde are valoare doar ce e prezent, unde trecutul nu este scris în cărţi de istorie, unde ne place să poposim, dar de unde plecăm mai departe. Plecăm şi repetăm acelaşi ciclu plictisitor la nesfârşit fiind incapabili să ajungem vreodată la mal…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

4 Comments »

  1. Foarte adevarat ,fara credinta in Dumnezeu niciodata nu vom ajunge la mal !

    Comment prin Dorina pirciu — 11 ianuarie 2013 @ 0:03

  2. /..fiacare isi traieste propria viata…/-perfect adevarat!

    Comment prin eugenia.gini — 30 ianuarie 2013 @ 1:10

  3. asta in general…pentru ca unora le place mai mult viaţa altora…

    Comment prin Toni Sao — 30 ianuarie 2013 @ 9:09

  4. trebuie sa credem in ceea ce facem 😉

    Comment prin Antoniu Sîntimbrean — 14 iulie 2013 @ 22:06

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

%d blogeri au apreciat: