7 februarie 2013

 

Corpul uman poate suporta dureri uimitoare, dar totuși ne văităm la fiecare înțepătură de țânțar.

Idealul fiecăruia în viață este să caute iubirea, deși foarte mulți sunt incapabili să iubească pe altcineva decât pe ei.

Oamenii, în general, își exagerează calitățile și își maschează defectele, ajungând într-un stadiu în care nici ei nu mai știu ce este adevărată și ce nu.

În general, oamenii se aseamănă cu somonii, indiferent cât ar hoinări prin ocean, la un moment dat, se întorc la origini pentru a procrea și muri.

Adesea, ne place să definim lucruri, să stabilim granițe, să împărțim în bine si rau, să facem legi și reguli pe care apoi să le încălcăm sau să le redefinim astfel încât să ne avantajeze individual.

Ne place să lăsăm impresia că totul este la comun, că bunăstarea totului este cea care primează, dar în realitate, pe fiecare îl interesează doar farfuria sa.

Oameni se folosesc de maxime şi citate în conversaţii, să pară mai interesanţi, dar în realitate nu transpun mai mereu ceea ce spun.

Purificarea prin credință este adesea ca o haină pe care o spălăm doar pentru a o murdări iar.

Oricât de imaculată ar fi acea haină, după spalare o vom murdări, după care vom repeta procesul; asta până când o pătăm cu ceva care nu o să mai iasă și o pierdem la fel cum se pierde un suflet care nu mai are izbăvire.

Cel mai mare adversar al omului este inevitabilul de care fugim încă din clipa în care ne naștem

și indiferent de bogățiile acumulate, acesta ne va prinde la un moment dat.

În viață doar moartea este o constantă, restul sunt variabile.

Copyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

Niciun comentariu »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (required)

Mail (will not be published) (required)

Sit web