Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

13 mai 2013

Luminița speranțeiAm venit dintr-o lume fără noapte și zi, fără lună și soare, fără flori și petale, dintr-o lume presărată cu o ceață deasă ca o molimă, ca un drum care te poartă spre nicăieri, ca o poartă întredeschisă prin care poți vedea,dar niciodată nu poți trece, o ceață care îți cuprinde sufletul și ființa, te înneacă cu densitatea ei,dar care nu te lasă să mori, nu te lasă să fii fericit, nu te lasă să iubești și nu te lasă să fii iubit. Ea te lasă să putrezești de viu pe un tărâm pierdut, să suferi cumplit până moartea e aproape, iar apoi…totul se repetă ca o morișcă care se învârte, ca un carton care plutește în derivă sau ca o scoică pierdută în deșert. Dar, toate astea s-au sfârșit în momentul în care privirea ta mi-a luminat calea, zâmbetul tău m-a ghidat prin întuneric, iar frumusețea ta m-a făcut să izvorăsc, să renasc, să înfloresc ca un cactus în deșert.M-a făcut să aștept viața, căci până acum am așteptat moartea, m-a făcut să ies la lumină pentru că până acum am fost în întuneric. Tu și lumina ochiilor tăi m-ați făcut să biruiesc în întuneric, căci cu gingășia ta m-ai adus la lumină, zâmbetul tău m-a făcut să roșesc în obrazul meu palid, iar dragostea ta m-a făcut să schimb lacrimile în zâmbete. Iubirea mea, tu, ești pentru mine steaua polara care mă ghidează pe marea învolburată a lumii, ești soarele care mă încălzește când străbat ținuturile arctice ale vieții, ești umbra răcoroasă la care mă adăpostesc în arșița verii, ești lumina speranței care de mult credeam că a apus; dar, o dată cu tine și a cu a ta splendoare, lumina ei din nou am văzut, iar din inima țăndări călcată în picioare ți-am clădit un templu, dar nu e de-ajuns;  cu fiecare clipă care trece eu templul iubirii îl înalț tot mai sus.

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

4 ianuarie 2013

sg15-10761

Viaţa este ca o privire monosilabică care se aude într-un întuneric mut scăldat în varietatea de culori pale, şterse parcă de timpul trecut cu nepăsare, ca o privire rotativă care vede mereu aceeaşi privelişte surdă izvorâtă din adăncurile unui izvor mort care emană viaţă. O viaţă de la început moartă înghesuită sub un strat gros de piele care iţi dă o senzaţie de putrefacţie combinată cu un miros infiorător de parfum fin franţuzesc , contrafăcut, plin de germeni gata oricând să se trezească la viaţă, ca la o distracţie tristă purtată pe un vers mut, acompaniat de o lumină surdă, prea repede trecută prin viaţă . O viață moartă, de mult apusă ca un soare iernatec învins de noapte, ca un perete stâncos, puternic, care este ros în timp de apele moi care se revarsă ca un năduf nesfârșit continuând un ciclu anost ce tinde spre infinit.Un infinit de care ne apropiem dar pe care niciodată nu îl atingem ajungând astfel să fim mereu în căutarea a ceva ce nu o să găsim niciodată, ca o omidă care aspiră la frumusețe, se transformă în fluture apoi moare…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

30 iunie 2013

Oscar: Heath Ledger in “The Dark Knight”
                                 (Ultimul rol)

Viaţa este ca un teatru de păpuşi în care omul este deopotrivă  păpuşă,  păpuşar şi spectator.  Fiecare om este o popică şi fiecare popică este un popicar, fiecare este cel care ţine scorul şi, deopotrivă arbitrul, cel care face regulile şi cel care veghează ca ele să fie respectate, cel care joacă şi, totodată cel care este jucat, cel care dictează sentinţe şi cel care trebuie să le ispăşească. Din păcate  însă,  nu toţi îndeplinim simultan sau prin rotaţie toate aceste roluri, ci fiecăruia îi este atribuit ceva. Aşa ajungem să fim conduşi de oameni care nu au făcut niciodată ceea ce ne cer nouă să facem, oameni care fac reguli pe care ei, personal, nu vor fi nevoiţi să le respecte, oameni care schimbă mereu regulile jocului în funcţie de direcţia în care se îndreaptă jocul sau interesul personal. Cu toate astea, toţi participăm activ la acest spectacol încâlcit al vieţii. Suntem fiecare o mică parte dintr-un întreg dar spre deosebire de spectacolul de păpuşi, în cazul nostru, nu există cineva care să tragă de aţe, ci fiecare trage de cât mai multe aţe, în ce direcţie doreşte, nefiind nicidecum ceva unitar sau cu un scop comun. Astfel, piesa din care facem parte  devine o tragi-comedie sau un fel de teatru de improvizaţie cu accente dramatice. Piesa noastră nu are un scenariu, muzica pe care dansăm nu are o partitură, iar drumul pe care păşim  este o cărare pe care acum începem să o batem. Cu fiecare acţiune, cu fiecare decizie, mai scriem o pagină în scenariul piesei.

Spre deosebire de piesele clasice, fiecare îşi poate scrie propriul scenariu, îşi poate crea propria soartă şi fiecare este direct răspunzător de mărirea sau decăderea personajului său.

Rolurile, în piesă însă, nu ne parvin în urma unei audiţii, ci mai degrabă ele sunt repartizate oarecum aleator cu o mică doză de ironie. Mai mereu avem impresia că rolul pe care îl jucăm nu ni se potriveşte, dar cu toate astea continuăm să îl jucăm. Astfel, viaţa, piesa vieţii noastre, îşi consumă actele până la ultima reprezentaţie, în aplauzele umbrelor care ne aşteaptă….

Indiferent de rolul pe care l-am avut în viaţă, la sfârşit, vom primi aceleaşi ovaţii. Aşa că nu contează cât de important este personajul nostru în ansamblul piesei, ci contează cum ne-am jucat rolul, cum am ştiut să fim autentici şi cum ne-am bucurat de fiecare clipă petrecută pe scenă. Pentru că singura răsplată pe care o vom primi  este plăcerea de a juca, plăcerea de a participa şi plăcerea de a trăi…

 

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

29 mai 2013

Preţul zâmbetului

              Zâmbeşte, nu costă nimic…

 

Omitem adesea faptul că în viaţă nimic nu este gratis, că pentru orice trebuie să plătim un anumit preţ la un moment dat. Aşa cum nu există medicamente fără efecte adverse aşa nu există lucruri fără un preţ. La fel ca în cazul medicamentelor preţul poate fi mai mare sau mai mic iar efectele adverse pot fi neglijabile sau mai periculoase, şi uneori mai dăunătoare chiar decât boala pe care o tratează.  Aşa cum preţurile medicamentelor diferă de la o farmacie la alta, de la un producător la altul aşa şi preţul lucrurilor diferă de la o persoană la alta, de aceea, de multe ori plătim diferit pentru aceleaşi lucruri. Toţi iubim la fel dar preţul pe care îl plătim pentru iubire diferă semnificativ de la o persoană la alta. Acesta este şi motivul pentru care viaţa noastră diferă aşa mult faţă de viaţa celorlalţi, de ce pentru unii lucrurile se obţin foarte simplu în timp ce alţii trebuie să lupte o viaţă întreagă sau nu le primesc deloc. Aceste preţuri neloiale pe care le plătim nu sunt dictate de o forţă malefică ci de felul fiecăruia de a fi , de a gândi , de a pune problema şi de a vedea lucrurile.
Felul nostru de a gândi   este în fapt cel care ne dictează preţul, cel care ne poartă pe aripile sale sau cel care ne trage înapoi cufundându-ne  în noapte.  Cheia reuşitei se află în interiorul fiecăruia, iar ajutorul trebuie să vină mereu din interior. Dacă noi nu ne ajutăm, alţii de ce ar face-o, dacă noi nu credem, alţii de ce ar crede, dacă noi nu încercăm
alţii de ce ar încerca.  Fiecare trebuie să încerce să îşi găsească rezolvarea la propriile probleme, să îşi găsească luminiţa care să îl ghideze în noapte, să îşi găsească calea spre fericire.  Odată ce o să înlocuim „de mâine” cu „acum”, „nu se poate” cu”hai să încercăm”,  „eu nu pot” cu eu voi putea, luminiţa va începe să se întrezărească.  Rezultatele faptelor de astăzi le vom vedeam mâine,  aşa cum ceea ce cultivăm primăvara culegem toamna.  Din această cultură ne vom hrăni sufletul şi vom alege sămânţa pe care o vom cultiva în primăvară următoare, pentru că o singură cultură nu Preţul reuşiteine va ajunge pe o perioadă foarte lungă, iar toamna viitoare vom culege doar dacă am semănat ceva în primăvară.
Aşa că nu ajunge să fac astăzi, să încerc astăzi şi să pot astăzi, ci trebuie să fac asta zi de zi, să devină modul meu de a gândi şi de a fi. Pentru că după cum ştim, preţurile sunt dictate de raportul dintre cerere şi ofertă iar cu cât cultura este mai mare, preţul pe care îl plătim va fi tot mai mic.

 

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

11 ianuarie 2013

cersetor cu Iphone

Un lucru nu este trist numai datorită naturii lui ci şi datorită felului de a fi.
Ce am văzut aşa de trist? Am văzut un tânăr sănătos tun, în plină putere, destul de dezgheţat la minte care preferă să îndruge o poezie patetică despre o familie în suferinţă apelând la mila oamenilor de rând în loc să pună mâna să muncească ceva, am văzut un copiil cu răni în genuchi de la mătănile şi plecăciunile scrise într-un scenariu subru, de o minte bolnavă, am văzut bătrâni cu patruzeci de ani de muncă grea întinzând o mână umilă la gura de metrou, am văzut copii care încercau în zadar să umfle o pungă spartă plină cu mercur, am văzut priviri în a căror fundal rula un film de groază presărat cu abuzuri şi violenţă, am văzut oameni deznădăjduiţi de deznădejdea lor, am văzut tristeţea în cel mai mic amănunt şi am realizat că de fapt sunt orb. Sunt orb la tristeţea din jur, ca o statuie cu inimă împietrită care uitată pe piedestralul ei încearcă să uite de real şi încearcă să îi tragă pe toţi în lumea ei de gheaţă. Sunt un produs semiretardat al unie societăţi meschine, insensibile şi intolerante gata oricând să şocheze prin nepăsare.
Sunt un orb surdo-mut blocat într-o civilizaţie îngustă pregătită în orice moment să urce înapoi în pom. Sunt un mut care vorbeşte surzilor în numele orbilor…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

29 aprilie 2019

 

Când se termină copilăria ?

Copilăria se termină atunci când încetăm să mai visăm cu ochi deschişi, când încetăm să ne mai jucăm şi când grijile ne înăbuşesc dorinţa de a zâmbi. Acest lucru se poate întâmpla la orice vârstă, uni încetăm să mai fim copii încă din şcoală pe când alţii rămân copii pentru totdeauna.

Din păcate nu există o formulă magică a fericirii dar cred că toţi suntem de acord că cea mai fericită perioadă a fost perioada copilăriei. Gândiţi-vă doar cât de (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2019 Toni Sao

18 februarie 2013

Veriga slabă

Daca toţi aşteptăm doar sa fim iubiţi, cine îi va iubii pe cei ce ne iubesc?

Totul în lume pleacă de la alegeri, de la deciziile pe care le luam, bune sau rele, pe care ni le asumăm sau pe care nu le recunoaştem; decizii care până la  final ne vor modela viaţa şi ne vor definii existenta. Soarta! nu este nimic altceva decât o alegere neasumată. Oricât am încerca să invocăm o forţă sau alta, în fond, viaţa noastră depinde exclusiv de decizii, şi nu doar de deciziile pe care le luăm noi ci şi de deciziile pe care le iau cei din jurul nostru. De multe ori luăm anumite decizii încercând să obţinem ceva imediat, fără să ne gândim că această decizie ne poate influenţa în viitor. Poate astăzi este mai importantă o cafea cu prietenii decât ora de gramatică care stă să înceapă. Nu ne gândim nici o clipă la efectul pe termen lung, la posibilitatea că, această decizie ar putea fi cândva decisivă. Acum pe lângă aceste decizii la care (more…)Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

5 aprilie 2013

Barby girl

Ei mă plac, dar eu…mă plac?

Uneori încercăm cu atâta sârguinţă să le fim altora pe plac încât uităm  dacă ne suntem nouă pe plac. Astfel ajungem să fim acceptaţi, plăcuţi, iubiţi, dar cu toate astea mereu simţim că ne lipseşte ceva. Şi asta pentru că nu ne punem problema dacă nouă ne place ceea ce am devenit. Dacă noi suntem fericiţi cu omul care suntem. Pentru că de multe ori mulţumirea sau realizările  nu sunt echivalentul fericirii. Ne bucurăm de realizări, de succes şi avem impresia că avem totul, că suntem fericiţi, că viaţa noastră este ceea ce ne dorim dar dacă analizăm mai atent observăm că timpul pe care ni-l alocăm este mult prea mic în comparaţie cu timpul pe care îl alocăm celorlalţi, timpul în care facem lucrurile care ne fac să fim plăcuţi. Avem impresia că facem ceea ce ne place, pe când noi facem ceea ce ne face plăcuţi, credem că suntem fericiţi când nu ne lispeşte nimic, când în realitate ne lipseşte chiar fericirea, pentru că lipsa grijilor şi avuţia nu echivalează cu fericirea. Trăim doar cu falsa impresie de fericire când de fapt această fericire este o mască in spatele careia sunt de fapt dorinţele noastre de mult ascunse. Prea des facem ceea ce trebuie în detrimentul a ceea ce simţim, prea des punem (more…)Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

17 mai 2013

Inerior vs exteriorPentru toţi este unanim acceptată ideea că frumuseţea interioară este mai importantă decât ambalajul exterior dar adevărul este că pentru majoritatea contează cel mai mult ambalajul. Încă nu am întâlnit pe cineva să îmi spună, „ştii…prietena mea este foarte urâtă dar am ales-o pentru că are un suflet bun”.  Nu se întâmplă asta, nu pentru că nu apreciem frumuseţea interioară ci pentru că aceasta este mai greu de descoperit pe când un ambalaj strălucitor va ieşi imediat în evidenţă. Adesea nu apucăm să cunoaştem destul de bine o persoană astfel încât să îi observăm frumuseţea interioară, asta pentru că în realitate căutăm ce-i place ochiului, nu minţii.

Plecând de la premisa că frumuseţea este ceva subiectiv, nu trebuie ca toţi să fie frumoşi ci fiecare trebuie să ajungă la un echilibru între ceea ce este în interior şi ambalajul exterior. La fel ca pentru orice ambalaj, şi în cazul omului trebuie să fim atenţi la lucrurile mărunte care se văd la exterior,  pentru că adesea ambalajul este conceput pentru a induce în eroare, pentru a distrage atenţia de la alte neajunsuri. Majoritatea consumăm (more…)Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

15 ianuarie 2013

Politica muților

Nu există un vârf maxim…întodeauna poţi ajunge un pic mai sus…

Legile perfecte pot fi făcute doar de oameni care nu trebuie să le respecte.
Majoritatea oamenilor nu sunt capabili să îşi asume decât victoriile…şi de cele mai multe ori ale altora.
Mulţi cred că lucrurile pe care nu le poţi sari, pot fi ocolite.
Oameni sunt ca maioneza, se taie în momentul în care îi scoţi din cercul în care se învârt.Opiniile sunt ca vântul, diferă ca intensitate şi se schimbă mereu.Conservatori folosesc întodeauna acelaşi ritual de schimbare.
În câţiva ani, cuvintele „moralitate” şi „respect” vor fi scoase din Dex(Din respect pentru puţini oameni cu moralitate rămaşi).Daca noi nu ne respectăm, cum aşteptăm să ne respecte alţi?!Când se întâmplă ceva rău întotdeauna este de vină celălalt, altul, ăla, într-un cuvânt, două de fapt: „Nu eu!”
Mutarea câştigătoare este mutarea care nu este anticipată de adversar.
Într-un concurs întodeauna este un singur câştigător şi foarte mulţi învinşi.
Cel mai mare concurs il avem însă cu noi înşine şi chiar şi (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

Newer Posts »
%d blogeri au apreciat: