Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

Comentarii recente

2 iulie 2013

Aprecierea

„Încă cea mai frumoasă!”

Principiul evoluţiei este să vrei întotdeauna mai mult, mai bine, mai repede. Şi nu este nimic greşit în asta, ba din contră, toţi ar trebui să avem aspiraţii mai mari, să încercăm să ne îmbunătăţim în fiecare zi şi să tindem spre absolut. Ceea ce nu realizăm însă, este că limita este infinitul, ceea ce înseamnă că pentru orice mai mult există un mai mult mai mare. Indiferent cât vom avea de mult, mergând pe principiul infinitului, va exista loc de şi mai mult. Drept urmare, absolutul este doar un ideal, nu o ţintă. Bineînţeles, chiar dacă suntem conştienţi că nu avem nici o şansă de a atinge infinitul, asta nu înseamnă că nu trebuie să aspirăm la el. Ce trebuie să facem însă, este să începem să apreciem `multul` sau `puţinul` pe care îl avem. Asta pentru că la majoritatea oamenilor nu le lipseşte aspiraţia sau dorinţa de a avea mai mult, ci sentimentul de apreciere pentru ceea ce au acum. Mergând pe scara infinitului şi dorindu-ne mereu mai mult, uităm să apreciem şi să ne bucurăm de lucrurile obţinute pentru că din clipa în care  dobândim lucrul la care  am visat, deja ne uităm la ceva mai mult. Uităm să apreciem ceea ce avem, ne lipsim de bucuria care vine cu orice `nouă cucerire` şi ne cramponăm mereu pe ideea că acolo undeva există mai mult. Nu realizăm că astăzi avem lucruri la care în trecut doar visam. Cu toate astea nu ne bucurăm de ele, ba din contră, suntem supăraţi că nu avem `şi mai mult`. Moral, ar trebui să primim ceva nou doar dacă în prezent ne bucurăm şi apreciem ceea ce avem, iar în anumite cazuri, ar trebui doar să ne mulţumim şi să apreciem ceea ce avem, fără să mai aspirăm mereu la mai mult. Asta pentru că în viaţă nu ar trebui să conteze cât de mult sau cât de bun este ceea ce am(în comparaţie cu alţii), ci pe cine am lângă mine. Omul evoluează până la un anumit punct după care începe să regreseze, drept urmare nu se încadrează în scara aspiraţiilor spre infinit. Mereu o să apara alţi oameni mai frumoşi decât cei cu care ne înconjurăm, mai deştepţi sau mai `cool`, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la cei pe care ii  avem  doar pentru  că momentan a apărut ceva mai bun. În concluzie, cred că ar trebui să ne redefinim priorităţile şi să trecem aprecierea în faţa aspiraţiei, recunoştinţa în faţa dorinţei şi sufletul în faţa corpului. Pentru că doar apreciind ceea ce avem, ne apropiem de absolut…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

16 februarie 2013

google

În ultimul deceniu spiritul practic şi uşurinţa au întrecut cu mult puterea raţiunii. Efectul eficientizării ineficiente este dezastruos pe termen lung. În secolul vitezei toţi încearcă să devină mai eficenţi, însă de fapt doresc să lucreze mai puţin, să primească mai mult şi să cumpere mai ieftin. Aşa se ajunge la optimizare prin tăieri, dar optimizând prin eliminare de multe ori pierdem din vedere privirea de ansamplu, rezolvând o problemă prin crearea alteia. Informaţia a deveni accesibilă pentru toţi, cee ce este un lucru bun, doar că accesul la informaţii, nu vine datorită uniformizări ci din raţiuni economice. Aceste raţiuni economice însă au ca singur scop profitul, lucru care de multe ori afectează calitatea informaţiilor primite. Aparent avem toată informaţia la liber, disponibilă oricui, dar în realitatea avem la dispoziţie aşa multe informaţii neverificate, încât pentru a obţine o informaţie sigură suntem nevoiţi să plătim. În concluzie liberatatea nu este chiar aşa de liberă, lanţurile au fost înlocuite cu elastice, mai flexibile dar a căror scop este să te imobilizeze. Toate aceste lucruri sunt efectul optimizări şi eficientizări economice făcute fără un plan pe termen lung. Astfel am ajuns în situaţia în care am început să renunţăm la siguranţă pentru un profit mai mare, am ajuns să eficientizăm producţia scoţând din ecuaţie factorul uman, am ajuns să renunţăm la vizita la doctor în favoarea informaţilor disponibile online. Siguranţa şi viitorul nu mai contează într-o lume în care primează factorul economic şi câştigul imediat, nimic nu mai este făcut să dureze iar calitatea deşi ar trebuii să crească, scade. Lumea a devenit tot mai falsă, ascunsă sub masca aparențelor înșelătoare, care ne induc în eroare, atât pe noi cât și pe cei din jurul nostru, făcându-ne să ne îndoim de cei buni, să îi venerăm pe cei răi și să îi urmăm pe cei slabi. Conducătorii adevărați, au devenit leneși, predicatorii s-au înmulțit, iar profesioniști au fost înlocuiți cu zumzetul părerilor subiective și neavizate. Așa am ajuns să înlocuim tot; De la experți, la doctori, cu un singur proroc. Indiferent ce căutăm, de la un simplu răspuns la o întrebare banală până la tratamentul pe care trebuie să îl urmăm în cazul în care avem anumite simptome de boală o să apelăm la unicul proroc…GOOGLE! Pentru că google este vârful Iceberg-ului eficientizării fără cap făcute din raţiuni pur economice.  Dar urmărind doar profitul şi câştigurile imediate ajungem să ne apropriem de prăpastie mai degrabă decât să evaluăm spre mai bine.< /p>

 

Ușor, ușor pe boltã se vãd stele

Ce străucesc avar şi luminos,

Ca inima cuprinsă de durere

Ce-şi rupe încet, elanul credincios.

 

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

13 mai 2013

Luminița speranțeiAm venit dintr-o lume fără noapte și zi, fără lună și soare, fără flori și petale, dintr-o lume presărată cu o ceață deasă ca o molimă, ca un drum care te poartă spre nicăieri, ca o poartă întredeschisă prin care poți vedea,dar niciodată nu poți trece, o ceață care îți cuprinde sufletul și ființa, te înneacă cu densitatea ei,dar care nu te lasă să mori, nu te lasă să fii fericit, nu te lasă să iubești și nu te lasă să fii iubit. Ea te lasă să putrezești de viu pe un tărâm pierdut, să suferi cumplit până moartea e aproape, iar apoi…totul se repetă ca o morișcă care se învârte, ca un carton care plutește în derivă sau ca o scoică pierdută în deșert. Dar, toate astea s-au sfârșit în momentul în care privirea ta mi-a luminat calea, zâmbetul tău m-a ghidat prin întuneric, iar frumusețea ta m-a făcut să izvorăsc, să renasc, să înfloresc ca un cactus în deșert.M-a făcut să aștept viața, căci până acum am așteptat moartea, m-a făcut să ies la lumină pentru că până acum am fost în întuneric. Tu și lumina ochiilor tăi m-ați făcut să biruiesc în întuneric, căci cu gingășia ta m-ai adus la lumină, zâmbetul tău m-a făcut să roșesc în obrazul meu palid, iar dragostea ta m-a făcut să schimb lacrimile în zâmbete. Iubirea mea, tu, ești pentru mine steaua polara care mă ghidează pe marea învolburată a lumii, ești soarele care mă încălzește când străbat ținuturile arctice ale vieții, ești umbra răcoroasă la care mă adăpostesc în arșița verii, ești lumina speranței care de mult credeam că a apus; dar, o dată cu tine și a cu a ta splendoare, lumina ei din nou am văzut, iar din inima țăndări călcată în picioare ți-am clădit un templu, dar nu e de-ajuns;  cu fiecare clipă care trece eu templul iubirii îl înalț tot mai sus.

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

29 aprilie 2013

Primavara iubiriiPrimăvara este cel mai frumos anotimp nu pentru că tocmai am ieşit din iarnă ci pentru că totul este verde şi înflorit de aceea este important ca relaţia noastră să fie mereu verde şi înflorită. Acum pentru a obţine o relaţie verde avem nevoie de doi parteneri, domnul albastru şi doamna galben. În urma contopirii acestor culori rezultă verdele căutat. Dl. Albastru  reprezintă siguranţa, este pasional şi liniştit, dar totodată poate fii pasiv, indiferent sau poate iubii pe ascuns, pe când doamna Galben, este sensibilă şi caldă aducând senzaţia de strălucire sau geloasă şi vigilentă. Acum combinaţia acestor două culori nu garantează un verde viu, deoarece contează puritatea şi intensitatea acestor culori, pentru că dragostea însemnă echilibru, iar când bumerangul iubirii nu se întoarce primăvara este departe.

Albastru + Galben = Verde

De aceea pentru unele persoane este mai tot timpul primăvară, pentru alţii e mai degrabă vară iar pentru unii e mereu toamnă. La unii florile

înfloresc imediat dar se usucă la fel de repede iar pentru alţii, indiferent cât de repede sau încet înfloresc rămân aşa pentru totdeauna.

Pentru a obţine un verde viu, pentru a face primăvara să fie eternă, trebuie ca atât galbenul cât şi albastrul să fie de aceeaşi

intensitate, să fie pure şi să dureze la fel pentru că nu există o relaţie durabilă dacă unul din parteneri iubeşte mai mult, dacă unul din parteneri este prea gelos sau iubeşte pe ascuns. Pentru că ToamnaDl. Roşu este aducătorul toamnei.

O relaţie poate rămâne verde atâta timp cât este formată din galben şi albastru, atâta timp cât aceste culori sunt în echilibru, pentru că orice frunză verde o putem transforma în maro dar niciodată nu vom putea readuce la viaţă o frunză moartă.

Fiecare este responsabil de anotimpul în care se află sau culorile pe care le combină dar, pentru a obţine o relaţie verde aveţi nevoie de doar două culori: galben şi albastru.

 

De aceea este bine să vă întrebaţi: ce culoare are relaţia mea?

Mix

 

 

 

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

17 mai 2013

Inerior vs exteriorPentru toţi este unanim acceptată ideea că frumuseţea interioară este mai importantă decât ambalajul exterior dar adevărul este că pentru majoritatea contează cel mai mult ambalajul. Încă nu am întâlnit pe cineva să îmi spună, „ştii…prietena mea este foarte urâtă dar am ales-o pentru că are un suflet bun”.  Nu se întâmplă asta, nu pentru că nu apreciem frumuseţea interioară ci pentru că aceasta este mai greu de descoperit pe când un ambalaj strălucitor va ieşi imediat în evidenţă. Adesea nu apucăm să cunoaştem destul de bine o persoană astfel încât să îi observăm frumuseţea interioară, asta pentru că în realitate căutăm ce-i place ochiului, nu minţii.

Plecând de la premisa că frumuseţea este ceva subiectiv, nu trebuie ca toţi să fie frumoşi ci fiecare trebuie să ajungă la un echilibru între ceea ce este în interior şi ambalajul exterior. La fel ca pentru orice ambalaj, şi în cazul omului trebuie să fim atenţi la lucrurile mărunte care se văd la exterior,  pentru că adesea ambalajul este conceput pentru a induce în eroare, pentru a distrage atenţia de la alte neajunsuri. Majoritatea consumăm (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

4 ianuarie 2013

E important de unde venim sau incotro mergem

Fiecare om are propria lui călătorie până în prezent, cu bune, cu rele, cu suișuri și coborâșuri, cu momente de care își aduce aminte cu drag, cu clipe pe care încearca sa le uite, cu amintiri ce nu mai pot fi schimbate. Toate aceste lucruri ne poarta până în prezent şi într-o mare măsură ne împing spre viitor.
Beneficiile trecutului însă, nu sunt amintirile frumoase ci învăţăturile dobândite, experiența căpătată, uşurinţa sau greutatea de a ne croi un drum prielnic în viaţă.  Dar… majoritatea nu profită de experienţa acumulată, repetând mereu aceleaşi greşeli la nesfârşit, călcând mereu pe aceleași drumuri înfundate care duc spre nicăieri,
ajungând astfel într-un prezent anost, lipsit de viaţă şi presărat cu o serie de amintiri palizi care nu sunt capabile să ne călăuzească urmatorul drum pe care urmează să mergem, rămânând captivi parcă în lumea trecută a amintirilor prăfuite de trecerea timpului.

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

3 aprilie 2013

Plasturele iubirii

Focul iubirii nu va putea fi stins niciodată cu apă ci doar cu un alt foc.

Iubirea este ca focul, ea poate să ne lumineze şi să ne încălzească sau totodată poate să ne ardă şi să ne rănească. Rănile provocate astfel ca orice alte răni pot fi tratate, ascunse sub un plasture sau pot fi mortale. Şi nu mă refer aici la o moarte fizică ci mai degrabă la o moarte spirituală, interioară, care lasă în urma sa un  corp gol. Unele din rănile iubirii dispar în timp alte se închid şi lasă o cicatrice urâtă în locul lor. Aceste răni apar atunci când focul iubirii noastre este răsplătit cu apă când razele iubirii noastre nu au pic de lumină iar farul care trebuie să ne ghideze prin întuneric, este stins. Medicamentele şi pansamentele pot doar să (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

2 iunie 2013

 Tot mai sus

Lumea a devenit un sport extrem, o fugă disperată spre înainte, o căţărare spre „în sus”, o bătălie de a ajunge deasupra. Indiferent de principii şi calităţi, toţi vor să ajungă sus, şi dacă nu pot ajunge în vârf, să ajungă cel puţin deasupra  câtor mai mulţi semeni. Nimeni nu mai ţine cont de potenţial, de valoare, de merite, ci fiecare încearcă să ajungă cât mai sus, cât mai repede, fără să realizeze că sus, crengile sunt mult mai subţiri,  iar vântul bate mai tare, asta să nu mai vorbim că distanţa până la pământ este tot mai mare, iar o eventuală căzătură este cu atât mai periculoasă. Aspiraţiile de azi nu mai au corespondenţă în realitate, iar lumea reală a devenit un basm în care fiecare încearcă să prindă fluturi cu harponul, să zboare cu covorul fermecat sau să se transforme peste noapte în ceva mai bun. Realismul nu îşi mai  găseşte loc în secolul vitezei,  iar visele nu au nici un fel de fundament în lumea reală. Fuga noastră spre deasupra este,  de fapt cea care ne trage înapoi, ca ancora unui vapor pierdut în deşert. Fiecare ar trebui să care exact cât poate duce, fiecare ar trebui să își dorească cât își poate permite și,  nu în ultimul rând, fiecare ar trebui să se bucure și să aprecieze ceea ce are mai degrabă decât să tânjească din start la altceva. Mereu, indiferent de ce vom avea va exista ceva mai bun decât avem…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

27 ianuarie 2013

Visul unui trandafir inflorit 2

Adesea din cauza spinilor nu vedem frumusețea trandafirului.

Viaţa este o călătorie mistică spre un tărâm de vis, un ideal spre care toţi vrem să mergem dar unde adesea nu ajungem niciodată. Asta pentru că adesea, raţiunea ia   locul dorinţei, judecata ia locul sentimentelor ajungând astfel pe un drum care nu duce spre destinaţia noastră finală, un drum care ne îndepărtează de vise şi dorinţe. Adesea acest drum este mai bun, mai la îndemână dar cu ce folos? Ajungem să realizăm la un moment dat că avem totul şi cu toate astea ne lipseşte ceva, pentru că lucrurile materiale nu  pot substitui sentimentele, visele şi dorinţele pe care le avem. Realizăm adesea că drumul pe care păşim nu duce în direcţia în care dorim să mergem dar cu toate astea continuăm să păşim fiind incapabili de a renunţa la confortul material pentru a ajunge la visele pe care le aveam cândva. De multe ori uităm aceste vise şi îmbrăţişăm altă cale ca fiind calea pe care am dorit mereu să mergem rămânând doar cu o senzaţie de gol în stomac care nu ştim de unde vine, senzaţie pe care încercăm să o umplem deşi realizăm că nu o vom putea umple niciodată. Această senzaţie ţine loc  (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

18 ianuarie 2013

Ramas bun adolescentaAdolescența, vârsta la care începi cu adevărat să trăiești, vârsta la care înveți să iubești cu adevărat, vârsta la care înțelegi cât este de important să fii iubit. Este perioada în care înveți ce este viața, cum funcționează lucrurile, este perioada în care nimeni și nimic nu îți poate sta în cale, perioada în care în fiecare zi găsești un motiv nou de sărbătoare, perioada în care nu contenești să râzi și să chichotești.  Adolescența este perioada pe care oricând vei vrea să o retrăiești pentru că este perioada frumoasă, lipsită de griji, de responsabilități, perioada în care gândul și imaginația se contopesc zburând libere spre cer, perioada în care singura grijă pe care o avem este: ”Mă iubește…nu mă (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao
Newer Posts »
%d blogeri au apreciat: