Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

29 aprilie 2019

 

Când se termină copilăria ?

Copilăria se termină atunci când încetăm să mai visăm cu ochi deschişi, când încetăm să ne mai jucăm şi când grijile ne înăbuşesc dorinţa de a zâmbi. Acest lucru se poate întâmpla la orice vârstă, uni încetăm să mai fim copii încă din şcoală pe când alţii rămân copii pentru totdeauna.

Din păcate nu există o formulă magică a fericirii dar cred că toţi suntem de acord că cea mai fericită perioadă a fost perioada copilăriei. Gândiţi-vă doar cât de des râdeaţi într-o zi în copilărie şi cât de rar o facem acum. Ce s-a schimbat ? Cum de am ajuns aproape să nu mai zâmbim ?

Poate ne gândim că atunci nu aveam probleme, eu însă sunt de părerea că aveam şi atunci probleme care raportate la nivelul de conştientizare de atunci erau la acelaşi nivel cu cele pe care le avem astăzi. Nu v-aţi stresat niciodată ştiind că mâine aveţi lucrare la chimie? Ne gândim că nu aveam probleme dar îmi amintesc că mi-am dorit o minge de fotbal câţiva ani până am primit una.

Deci aveam probleme şi atunci în copilărie doar că modul de a relaţiona cu acestea era diferit. De ce ne-am schimbat? De ce am schimbat ceva care funcţiona?

Am uitat cum să fim fericiți.

Abordarea noastră era destul de simplă pe atunci, de exemplu „am lucrare la chimie”, ne făceam rapid o autoevaluare şi încercam să vedem
la ce nivel eram în momentul respectiv . Apoi ne gândeam ce mai pot face până mâine? După care treceam la fapte şi deşi ni se spunea că încercăm să „îngrăşăm porcul în ajun”, în realitate noi nu încercam să parcurgem toată materia ci ne axam pe punctele pe care le consideram vulnerabile. Îmi amintesc că deşi în asemenea situaţii alocam mai mult timp „problemei” îmi găseam totuşi timp să mă joc, să râd şi să mă distrez.

Odată ieşiţi afară la joacă, „problema” cu lucrarea la chimie dispărea complet din mintea noastră, ne comportam ca într-o zi oarecare. În naivitatea noastră înţelegeam că „porcul nu se mai îngraşă de crăciun”, că nu avem cum să influenţăm faptul că mâine dăm lucrare şi aveam încredere în abilităţile şi cunoştinţele acumulate până atunci.

Am înlocuit fericirea cu ”stresul”.

Dacă ne gândim însă cum procedăm acum, observăm că abordarea noastră este alta. Analizând o problemă similară, de exemplu mâine trebuie să îi prezint un proiect şefului meu, observăm că abordarea este cu totul alta deşi condiţiile sunt aceleaşi. Suntem toată ziua stresaţi, ne gândim la toate punctele din proiect care nu sunt în tocmai cum ne-am dori să fie şi începem oarecum să punem „răul în faţă”. De ieşit undeva sau de distracţie nici nu mai poate fi vorba. Ne aducem oarecum într-o anumită stare de auto-hipnoză care ne împiedecă să avem o imagine de ansamblu clară asupra situaţiei, nu mai reuşim să ne facem autoevaluarea obiectivă din copilărie şi ne pierdem încrederea în forţele proprii. Ignorăm faptul că la o prezentare 50% este reprezentat de starea noastră de spirit şi în loc să mergem cu o stare de spirit bună, cu zâmbetul pe buze , radiind de încredere, avem o atitudine „serioasă” care în realitate ne face să arătăm ca „mielul la tăiat”.

Să revenim la origini.

Haideţi să redevenim copii, haideţi să reînvăţăm să râdem şi să avem încredere în noi. Haideţi să reînvăţăm să fim pragmatici şi să ne bucurăm totodată de viaţă.

Un zâmbet nu te face mai puţin „serios”, cum nici compartimentalizarea problemelor nu te face ignorant sau nepăsător.

Toţi ne dorim să fim fericiţi doar că fericirea este o stare de fapt, ar trebui în schimb să ne dorim să învăţăm cum să fim fericiţi. Aş spune chiar să redevenim copii, deoarece atunci ştiam cum să fim fericiţi!

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2019 Toni Sao

Niciun comentariu »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

%d blogeri au apreciat: