Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

Comentarii recente

29 ianuarie 2013

Albia vieţii

Trebuie să învățăm să admirăm peisajul care ne apare în faţă în loc să privim mereu înapoi la locurile de care am trecut.

Amintirile şi viaţa sunt ca un râu care, indiferent de obstacolele întâlnite în drum se varsă negreşit în mare. La fel ca un râu de multe ori natura ne pune la încercare presărându-ne drumul cu fel şi fel de obstacole sau capcane menite să ne încetinească sau să ne pună la încercare însă, adesea cele mai grele obstacole nu sunt cele naturale ci obstacolele construite de om. La fel ca pentru un râu pentru fiecare om există o albie, pentru unii mai lină, pentru alţii mai prăpăstioasă, pentru unii cu ape limpezi iar pentru alţi cu ape mai mereu tulburi. Aceste lucruri însă nu mai contează cand apa ajunge la gura de vărsare în mare, acolo toate apele se contopesc rezultând marea albastră în care Sorele îşi scaldă razele pe înserat. Acum secretul vieţii este să realizăm faptul că oricum ne-am trăi viaţa, oricâte bucurii sau necazuri am avea la capătul celălalt al cursului se află negreşi marea. De aceea este bine să învăţăm să admirăm peisajul care ne apare în faţă în loc să privim mereu înapoi la locurile de care am trecut, să mergem cu încredere înainte în loc să încercăm să oprim cursul cu baraje artificiale, sa ne bucurăm de ce urmează să vină în loc să trăim cu gandul la locurile şi lucrurile de care am trecut. Acestea trebuie să rămână în mintea noastră doar ca o amintire nu ca o nostalgie, nu trebuie să încercăm să uităm pentru că nu vom putea dar bucurândune de prezent, de viitor, în mintea noastră apar alte amintiri care iau locul amintirilor vechi, astfel reuşim să ascundem undeva în spate amintirile mai puţin plăcute, amintirile care ne fac să fim trişti, amintirile care nu ne lasă să mergem mai departe. Astfel când ajungem la gura de vărsare doar amintirile plăcute mai contează, atunci când ne aflăm în delta mării vrem doar să ne amintim şi să ne bucurăm de drumul pe care l-am străbătut în viaţă, de lucrurile pozitive pe care le-am făcut, de bucuriile pe care le-am avut şi bucuriile pe care le-am făcut celorlaţi. Nimeni nu doreşte să îşi amintească de ghinioane şi insuccese, de tristeţe şi dezamăgiri, toţi vrem să păstrăm doar amintirile  frumoase dar adesea nu realizăm că nu putem şterge o amintire din memoria noastră indiferent dacă e plăcută sau nu, ci putem doar să le înlocuim cu alte amintiri mai proaspete, de aceea este bine să ne bucurăm de prezent şi să ne facem amintiri cu care să înlocuim amintirile vechi sau amintirile care ne provoacă tristeţe sau durere, însă este important să înlocuim aceste amintiri triste cu unele vesele, pline de bucurie altfel o să ne învârtim mereu într-un cerc al melancoliei şi tristeţii din care nu vom putea scăpa niciodată. De multe ori avem impresia că acest lucru este foarte greu însă în realitate nu trebuie decât să învăţăm să ne bucurăm de prezent, de persoanele din jurul nostru care ne apreciază, de clipele de neuitat care vor deveni amintiri, amintiri care în timp vor înlocui alte amintiri care la rândul lor au fost înlocuite de alte amintiri. Acum ca o încheiere amintirile sunt precum marea, foarmate din ape limpezi sau deopotrivă tulburi, astfel este important ca apele limpezi care se varsă în mare să fie mult mai multe decât apele tulburi, iar pentru a ne bucura de o mare albastră trebuie să vărsăm zece izvoare de apă limpede la fiecare izvor de apă tulbure, trebuie să adăugăm zece realizări la fiecare insucces, zece zâmbete la fiecare lacrimă şi zece bucurii la fiecare suspin. Doar aşa ne vom putea bucura de o mare albastră care oglindeşte în apa sa strălucirea pură a unui Soare de vară.

 

 

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

Niciun comentariu »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

%d blogeri au apreciat: