Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

30 iunie 2013

Oscar: Heath Ledger in “The Dark Knight”
                                 (Ultimul rol)

Viaţa este ca un teatru de păpuşi în care omul este deopotrivă  păpuşă,  păpuşar şi spectator.  Fiecare om este o popică şi fiecare popică este un popicar, fiecare este cel care ţine scorul şi, deopotrivă arbitrul, cel care face regulile şi cel care veghează ca ele să fie respectate, cel care joacă şi, totodată cel care este jucat, cel care dictează sentinţe şi cel care trebuie să le ispăşească. Din păcate  însă,  nu toţi îndeplinim simultan sau prin rotaţie toate aceste roluri, ci fiecăruia îi este atribuit ceva. Aşa ajungem să fim conduşi de oameni care nu au făcut niciodată ceea ce ne cer nouă să facem, oameni care fac reguli pe care ei, personal, nu vor fi nevoiţi să le respecte, oameni care schimbă mereu regulile jocului în funcţie de direcţia în care se îndreaptă jocul sau interesul personal. Cu toate astea, toţi participăm activ la acest spectacol încâlcit al vieţii. Suntem fiecare o mică parte dintr-un întreg dar spre deosebire de spectacolul de păpuşi, în cazul nostru, nu există cineva care să tragă de aţe, ci fiecare trage de cât mai multe aţe, în ce direcţie doreşte, nefiind nicidecum ceva unitar sau cu un scop comun. Astfel, piesa din care facem parte  devine o tragi-comedie sau un fel de teatru de improvizaţie cu accente dramatice. Piesa noastră nu are un scenariu, muzica pe care dansăm nu are o partitură, iar drumul pe care păşim  este o cărare pe care acum începem să o batem. Cu fiecare acţiune, cu fiecare decizie, mai scriem o pagină în scenariul piesei.

Spre deosebire de piesele clasice, fiecare îşi poate scrie propriul scenariu, îşi poate crea propria soartă şi fiecare este direct răspunzător de mărirea sau decăderea personajului său.

Rolurile, în piesă însă, nu ne parvin în urma unei audiţii, ci mai degrabă ele sunt repartizate oarecum aleator cu o mică doză de ironie. Mai mereu avem impresia că rolul pe care îl jucăm nu ni se potriveşte, dar cu toate astea continuăm să îl jucăm. Astfel, viaţa, piesa vieţii noastre, îşi consumă actele până la ultima reprezentaţie, în aplauzele umbrelor care ne aşteaptă….

Indiferent de rolul pe care l-am avut în viaţă, la sfârşit, vom primi aceleaşi ovaţii. Aşa că nu contează cât de important este personajul nostru în ansamblul piesei, ci contează cum ne-am jucat rolul, cum am ştiut să fim autentici şi cum ne-am bucurat de fiecare clipă petrecută pe scenă. Pentru că singura răsplată pe care o vom primi  este plăcerea de a juca, plăcerea de a participa şi plăcerea de a trăi…

 

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

2 iunie 2013

 Tot mai sus

Lumea a devenit un sport extrem, o fugă disperată spre înainte, o căţărare spre „în sus”, o bătălie de a ajunge deasupra. Indiferent de principii şi calităţi, toţi vor să ajungă sus, şi dacă nu pot ajunge în vârf, să ajungă cel puţin deasupra  câtor mai mulţi semeni. Nimeni nu mai ţine cont de potenţial, de valoare, de merite, ci fiecare încearcă să ajungă cât mai sus, cât mai repede, fără să realizeze că sus, crengile sunt mult mai subţiri,  iar vântul bate mai tare, asta să nu mai vorbim că distanţa până la pământ este tot mai mare, iar o eventuală căzătură este cu atât mai periculoasă. Aspiraţiile de azi nu mai au corespondenţă în realitate, iar lumea reală a devenit un basm în care fiecare încearcă să prindă fluturi cu harponul, să zboare cu covorul fermecat sau să se transforme peste noapte în ceva mai bun. Realismul nu îşi mai  găseşte loc în secolul vitezei,  iar visele nu au nici un fel de fundament în lumea reală. Fuga noastră spre deasupra este,  de fapt cea care ne trage înapoi, ca ancora unui vapor pierdut în deşert. Fiecare ar trebui să care exact cât poate duce, fiecare ar trebui să își dorească cât își poate permite și,  nu în ultimul rând, fiecare ar trebui să se bucure și să aprecieze ceea ce are mai degrabă decât să tânjească din start la altceva. Mereu, indiferent de ce vom avea va exista ceva mai bun decât avem…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

11 iunie 2013

Noaptea soarelui

Navigând pe marea moartă

De pe cerul cel pustiu.

Mă împiedec de o poartă

La ieşirea din sicriu.

 

Cerul singur e în viață

Când mă caţăr în pustiu

Şi privesc spre lumea oarbă

Ce mă poartă în sicriu.

 

În sicriu ei au doar oase,

O păpuşă, un corp pustiu

Ce-a murit fără să lase

Nici un ban pentru sicriu.

 

Am murit ducând o luptă

Inegală în pustiu

Cu iubirea cea pompoasă,

Ce mă-afundă în sicriu.

 

Am murit în lumea voastră

Şi-acum totul e pustiu,

Îmbracat cu mantia albastră,

Renegat într-un sicriu.

 

Ultima parte din:  http://www.tonisao.ro/tavalugul-iubirii/

 

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

24 iunie 2013

Reguli flexibileTrăim într-o lume în care oamenii incorecţi  se aşteaptă să fie judecaţi corect, hoţii se tem să nu fie furaţi, cei care înşeală se tem să nu fie înşelaţi, cei care sunt iubiţi, adesea uită, la rândul lor, să iubească.Traim într-o lume unde frumuseţea este distorsionată, lumina şi întunericul sunt difuze, unde umbrele merg în faţa trupului, unde căldura nu reuşeşte să topească gheaţa, unde inima încetează să mai bată. Trăim într-o lume formală, unde cei puternici  îi zdrobesc pe cei slabi, unde cei care culeg nu sunt cei care seamănă, unde interesul personal primează în faţa interesului de grup, unde altruismul este un simplu concept , unde moartea este vândută ca alinare, iar suferinţa, ca izbăvire.Trăim într-o lume în care cei care fac regulile nu sunt nevoiţi să le respecte, unde unităţile de măsură diferă de la o persoană la alta, unde drepturile sunt folosite ca armă de atac, unde toţi sunt egali, dar, totodată, trataţi diferit, unde viaţa e colorată în roz cu aspect de cenuşiu.O lume în care oamenii îşi vând sufletul de mai multe ori, unde lanţurile reprezintă libertatea, unde pacea se face cu tancul, unde exprimarea liberă este tratată prin cenzură, unde toţi poartă aceleaşi veşminte murdare, dar de la firme diferite. O lume condusă de persoane fără simţul orientării, care ne lasă parcă voit să plutim în derivă, ca o plută stricată incapabilă să ajungă vreodată la mal.

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao
%d blogeri au apreciat: