Promoveaza site-ul

Categorii

Donează

Ajutaţi la menţinerea site-ului.

Articole recente

Arhive

Urmărește-mă:

Etichete

Meta

Comentarii recente

29 aprilie 2019

 

Când se termină copilăria ?

Copilăria se termină atunci când încetăm să mai visăm cu ochi deschişi, când încetăm să ne mai jucăm şi când grijile ne înăbuşesc dorinţa de a zâmbi. Acest lucru se poate întâmpla la orice vârstă, uni încetăm să mai fim copii încă din şcoală pe când alţii rămân copii pentru totdeauna.

Din păcate nu există o formulă magică a fericirii dar cred că toţi suntem de acord că cea mai fericită perioadă a fost perioada copilăriei. Gândiţi-vă doar cât de (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2019 Toni Sao

9 ianuarie 2013

E atata timp si parca prea putin

înnoindu-ne mereu, uităm ce e valoros…

E atâta timp şi parcă prea puţin, sunt multe drumuri dar un singur destin. Timpul trece ca un vânt care adie uşor, uneori mai rece, alteori mai cald, care uneori ne răsfaţă, alteori ne doboară, dar care mereu ne poartă spre destin…moarte…uitare…sau amintire. Fiecare îşi trăieşte viaţa încercând să guste din toate bogăţiile ei, devenind astfel un degustător care uită să se mai sature de ceva anume, care mereu este dornic să încerce ceva nou, să facă ceva nou, lăsând ce e vechi deoparte. Dar înnoindu-ne mereu, uităm ce e valoros, ne uităm originile şi totodată drumul în viaţă, ajungând să plutim în derivă ca o corabie fără căpitan, ghidată de o busolă care nu este capabilă să indice polul nord. Ajungem mereu la câte o insula pustie, unde putem păşi pe pamant, unde are valoare doar ce e prezent, unde trecutul nu este scris în cărţi de istorie, unde ne place să poposim, dar de unde plecăm mai departe. Plecăm şi repetăm acelaşi ciclu plictisitor la nesfârşit fiind incapabili să ajungem vreodată la mal…

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

29 mai 2013

Preţul zâmbetului

              Zâmbeşte, nu costă nimic…

 

Omitem adesea faptul că în viaţă nimic nu este gratis, că pentru orice trebuie să plătim un anumit preţ la un moment dat. Aşa cum nu există medicamente fără efecte adverse aşa nu există lucruri fără un preţ. La fel ca în cazul medicamentelor preţul poate fi mai mare sau mai mic iar efectele adverse pot fi neglijabile sau mai periculoase, şi uneori mai dăunătoare chiar decât boala pe care o tratează.  Aşa cum preţurile medicamentelor diferă de la o farmacie la alta, de la un producător la altul aşa şi preţul lucrurilor diferă de la o persoană la alta, de aceea, de multe ori plătim diferit pentru aceleaşi lucruri. Toţi iubim la fel dar preţul pe care îl plătim pentru iubire diferă semnificativ de la o persoană la alta. Acesta este şi motivul pentru care viaţa noastră diferă aşa mult faţă de viaţa celorlalţi, de ce pentru unii lucrurile se obţin foarte simplu în timp ce alţii trebuie să lupte o viaţă întreagă sau nu le primesc deloc. Aceste preţuri neloiale pe care le plătim nu sunt dictate de o forţă malefică ci de felul fiecăruia de a fi , de a gândi , de a pune problema şi de a vedea lucrurile.
Felul nostru de a gândi   este în fapt cel care ne dictează preţul, cel care ne poartă pe aripile sale sau cel care ne trage înapoi cufundându-ne  în noapte.  Cheia reuşitei se află în interiorul fiecăruia, iar ajutorul trebuie să vină mereu din interior. Dacă noi nu ne ajutăm, alţii de ce ar face-o, dacă noi nu credem, alţii de ce ar crede, dacă noi nu încercăm
alţii de ce ar încerca.  Fiecare trebuie să încerce să îşi găsească rezolvarea la propriile probleme, să îşi găsească luminiţa care să îl ghideze în noapte, să îşi găsească calea spre fericire.  Odată ce o să înlocuim „de mâine” cu „acum”, „nu se poate” cu”hai să încercăm”,  „eu nu pot” cu eu voi putea, luminiţa va începe să se întrezărească.  Rezultatele faptelor de astăzi le vom vedeam mâine,  aşa cum ceea ce cultivăm primăvara culegem toamna.  Din această cultură ne vom hrăni sufletul şi vom alege sămânţa pe care o vom cultiva în primăvară următoare, pentru că o singură cultură nu Preţul reuşiteine va ajunge pe o perioadă foarte lungă, iar toamna viitoare vom culege doar dacă am semănat ceva în primăvară.
Aşa că nu ajunge să fac astăzi, să încerc astăzi şi să pot astăzi, ci trebuie să fac asta zi de zi, să devină modul meu de a gândi şi de a fi. Pentru că după cum ştim, preţurile sunt dictate de raportul dintre cerere şi ofertă iar cu cât cultura este mai mare, preţul pe care îl plătim va fi tot mai mic.

 Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

21 februarie 2013

Imagini pentru moon sun storyPrins în lanţuri să nu scape

A rupt muntele din loc

Ca de ea să fie-aproape

Cum e flacăra de foc.

 

A rup lanțul nemuririi

Ce de veacuri îl lega

Și cupola strălucirii

Ce de mult îl învelea.

 

A rupt tot ce-i stă în cale,

Chiar și stelele pustii

Ce se pierd pe boltă noaptea

Printre gânduri zăvistii.

 

Pe pământul strâmb și aspru

Prima dată a pășit,

Fără aerul lui sobru

Ce de veacuri l-a spășit.

 

A pășit în lumea oarbă

Ce în față i-a ieșit,

Înarmat doar cu speranță,

Ce în veacuri l-a sleit.

 

El, ajuns fără putere

Printre oameni, o zării

Pe (more…)Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013-2018 Toni Sao

4 februarie 2013

"Iubirea nu poate fi un drum cu sens unic"

„Iubirea nu poate fi un drum cu sens unic”

Cu cât cerul este mai senin, cu cât noaptea este mai scurtă, cu cât Luna este mai plină, cu cât primăvara se apropie; Eu..te iubesc tot mai mult, te îndrăgesc tot mai mult, te plac tot mai mult și…cu fiecare clipă care trece, te doresc tot mai mult. Dar…după cum vezi, nopțile sunt tot mai lungi, cerul e tot mai înnorat, Luna e tot mai mică iar toamna se aproprie cu pași repezi, căci eu, oricât aș încerca, nu pot iubii pentru amândoi, nu pot spera pentru amândoi, nu pot ține timpul în loc de unul singur, deși aș vrea. Fără sprijinul tău, fără iubirea ta…toamna se apropie și ne copleșește cu tristețea sa.Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

30 iunie 2013

Oscar: Heath Ledger in “The Dark Knight”
                                 (Ultimul rol)

Viaţa este ca un teatru de păpuşi în care omul este deopotrivă  păpuşă,  păpuşar şi spectator.  Fiecare om este o popică şi fiecare popică este un popicar, fiecare este cel care ţine scorul şi, deopotrivă arbitrul, cel care face regulile şi cel care veghează ca ele să fie respectate, cel care joacă şi, totodată cel care este jucat, cel care dictează sentinţe şi cel care trebuie să le ispăşească. Din păcate  însă,  nu toţi îndeplinim simultan sau prin rotaţie toate aceste roluri, ci fiecăruia îi este atribuit ceva. Aşa ajungem să fim conduşi de oameni care nu au făcut niciodată ceea ce ne cer nouă să facem, oameni care fac reguli pe care ei, personal, nu vor fi nevoiţi să le respecte, oameni care schimbă mereu regulile jocului în funcţie de direcţia în care se îndreaptă jocul sau interesul personal. Cu toate astea, toţi participăm activ la acest spectacol încâlcit al vieţii. Suntem fiecare o mică parte dintr-un întreg dar spre deosebire de spectacolul de păpuşi, în cazul nostru, nu există cineva care să tragă de aţe, ci fiecare trage de cât mai multe aţe, în ce direcţie doreşte, nefiind nicidecum ceva unitar sau cu un scop comun. Astfel, piesa din care facem parte  devine o tragi-comedie sau un fel de teatru de improvizaţie cu accente dramatice. Piesa noastră nu are un scenariu, muzica pe care dansăm nu are o partitură, iar drumul pe care păşim  este o cărare pe care acum începem să o batem. Cu fiecare acţiune, cu fiecare decizie, mai scriem o pagină în scenariul piesei.

Spre deosebire de piesele clasice, fiecare îşi poate scrie propriul scenariu, îşi poate crea propria soartă şi fiecare este direct răspunzător de mărirea sau decăderea personajului său.

Rolurile, în piesă însă, nu ne parvin în urma unei audiţii, ci mai degrabă ele sunt repartizate oarecum aleator cu o mică doză de ironie. Mai mereu avem impresia că rolul pe care îl jucăm nu ni se potriveşte, dar cu toate astea continuăm să îl jucăm. Astfel, viaţa, piesa vieţii noastre, îşi consumă actele până la ultima reprezentaţie, în aplauzele umbrelor care ne aşteaptă….

Indiferent de rolul pe care l-am avut în viaţă, la sfârşit, vom primi aceleaşi ovaţii. Aşa că nu contează cât de important este personajul nostru în ansamblul piesei, ci contează cum ne-am jucat rolul, cum am ştiut să fim autentici şi cum ne-am bucurat de fiecare clipă petrecută pe scenă. Pentru că singura răsplată pe care o vom primi  este plăcerea de a juca, plăcerea de a participa şi plăcerea de a trăi…

 Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

20 februarie 2013

Locul de parcare

Statutul locatarului este dat de locul de parcare.

România este ţara în care un loc de parcare se dobândeşte cel mai uşor. Nu ai nevoie de bani şi titluri notariale, tot ce trebuie să faci este să îţi parchezi maşina pe acelaşi loc de câteva ori consecutiv şi locul acela devine al tău. Nu contează dacă este un loc de parcare amenajat, o parcare la bordură sau pe podeţul cuiva. Odată instalat e un drept divin pe care îl primeşti şi pe care trebuie să îl aperi. Nu contează al cui a fost înainte, nu contează cine plăteşte pentru el de vreme ce acum este al tău. Bineînţeles din fericire, odată cu proprietatea nu vin şi costurile sau obligaţiile. Acum este de datoria ta să îţi aperi locul de parcare cu trudă obţinut. Trebuie să păzeşti locul astfel încât nimeni să nu îl cucerească şi dacă (more…)

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

15 martie 2013

 

Schimbarea trebuie să înceapă întodeauna cu noi...

Schimbarea trebuie să înceapă întodeauna cu noi…

Păşind agale,pe trotuarul spălăcit de vreme,cu privirea pierdută în jur,observ marea de oameni care se perindă prin jurul meu. Sunt tineri care ţopăie cu ghiozdanele în spate, sunt bătrâni care se sprijină în bastonul lor încovoiat, sunt deopotrivă femei şi bărbaţi, de toate vârstele, de toate etniile, frumoşi sau urâţi, care ies mai mult sau mai puţin în evidenţă, fiecare îmbrăcat după propriul gust, mai la modă, mai învechit, mai colorat sau mai şters, fiecare total diferit de ceilalţi, fiecare cu propria personalitate, atitudine şi conduită.

Toţi,aşa de diferiţi,dar totuşi la fel… Fiecare,încearcând să copieze pe cineva,dar să fie totodată unic.Toți încearcă să se disocieze de acțiunile celorlalți,dar cu toate astea caută apartenența la un grup; ne place să avem pe cineva în preajma noastră,dar ne simțim întradevăr liberi în momentele în care suntem singuri. Suntem ființe solitare, egoiste și subiective care,în (more…)Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

17 februarie 2013

Lucrurile rele vin mereu intr-un ambalaj frumos.

Lucrurile rele vin mereu într-un ambalaj frumos

 

Un clinchet lin,

Mã cheamã dintre ramuri

Şi-un bâzâit bizar

M-alungã-n depãrtare.

 

Un vânt ce bate lin,

Mã duce înainte.

Şi-un freamãt blând,

Mã cheamã înapoi.

 

Şi ca o papurã,

Mã-nclin bãtut de vânt

Şi ca o frunzã cad,

Când viata mi-e departe.

 

Şi tot asa regenerând

O mie ani încoace

Vãd vise răsărind, căzân,

Şi inima mã doare…

 Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

Post tags:

11 aprilie 2013

Pitzipoanca cocalar

Ţăranul Emancipat, este o specie tot mai des întâlnită pe meleagurile mioritice. Să fii ţăran emancipat nu trebuie nici măcar să fi de la ţară, pentru că nu statul la ţară te face ţăran ci prostia, indolenţa şi incultura.

 

 

craetePrima simptomă este negarea, nici un tăran nu va ştii/recunoaşte că este ţăran, dar în fond de ce ar face-o: prostia nu te afectează pe tine ci doar pe cei din jur. Astfel se aşterne primul strat al neroziei.

I love meA doua simptomă este mulţumirea de sine, cu cât sunt mai ţărani cu atât sunt mai mândri de ei iar discrepanţa dintre ce sunt cu adevărat şi ceea ce vor să pară este direct proporţională cu prostia pe care o posedă. Acest lucru îi face însă foarte uşor de recunoscut pentru că oricât ar încerca să îşi ascundă prostia, mereu vor uita ceva „strălucitor” care îi va da de gol. pitzipoanca(Colanţi leopard, bentiţe roz, poze în oglindă, decolteuri de prost gust, lanţ de aur peste pulover, abţibilte lipite pe maşină, etc.).

 

Prostia

 

 

 

 

 

A treia simptomă este lipsa de cultură şi hilar este exact partea la care cei în cauză au impresia că sunt cei mai buni. Întotdeauna o să aprobe orice prostie pe care o aud, dacă sună inteligent, indiferent ce bazaconie este în realitate. Aceste persoane în general nu posedă nici minimul de cultură dar „kre k îi  ® e © hUno@shtetzi du-pă schriS” sau după sumedenia de citate „deştepte” pe care le share-uiesc pe facebook.

 

Fake pitziA patra simptomă este aparenţa, pentru că pentru acest gen de indivizi nu contează decât aparenţa. Nu contează dacă un produs e original sau „fake” atâta timp cât scrie numele mare pe el sau străluceşte. Dacă îi întrebaţi despre o haină/accesoriu, imediat vă vor spune firma dar nu vor avea nici un habar despre materialele din care este ţesut de exemplu acel material. Pentru că „haina îl face pe om”, nu-i aşa?

 

 

piti-in-caruta

 

Ce-a de-a cincia  simptomă este senzaţia de „cool”. Indiferent că sunt la ştrand, la schi, la Mall, pe stradă, la şcoală, la biserică, etc, ei mereu vor încerca să pară „cool”. Dacă le verificaţi profilul de facebook de exemplu, nu o să găsiţi nici o poză „normal”. Majoritatea, dacă nu toate, vor fii „cool”, făcute în faţa oglinzi, la diverse părţi ale corpului în special buze, abdomen, piept şi mult fund, cu ţinute care mai decare mai deochiate.

 

Sad pitziA şasea simptomă este „drama”. Toate planetele, întreg universul chiar, orbitează în jurul acestor persoane. Pentru ei restul nu contează. Nu o să găsiţi la profilul lor nici o poză la care să nu fie un text de autodescriere exagerată sau o dramatizare a unei stări. Acum gândindu-ne la logica simplă după care funcţionează aceste persoane realizăm că ei, fiind centrul universului şi totodată sursa vieţii fără de care existenţa noastră a celorlalţi nu ar mai fii posibilă văd oarecum justificată dorinţa de aş pune toată viaţa pe tavă în faţa noastră. Vom şti mereu când sunt veseli, când sunt trişti, când se spală, când mănâncă, când dorm, când nu dorm, când se plictisesc, când merg „oriunde”, când plac pe cineva, când nu plac pe cineva, etc.(Mai ales dacă îi aveţi la prieteni pe facebook). Pentru aceste persoane orice este o dramă, nimic nu este la întâmplare, totul fiind o mare conspiraţie care încearcă să îi distrugă. Persoana lor va „trebuii” să fie mereu în centrul atenţiei. (Şi va fii…probabil o să îi vedeţi pe facebook schimbându-şi poza de la profil de 10 ori pe zi)

 

 

Pitzi sanzaianaA şaptea simptomă este recunoaşterea celor ca ei.  La fel cu un câine care mirosindui dosul altui confrate va ştii imediat că tocmai s-a…Ei vor fii primi care vor repera un alt „ţăran emancipat”, bineînţeles vor vorbi critic la adresa lui, îi vor expune toate defectele dar nu se vor gândi niciodată să se uite spre ei, în fond nici nu ar putea. Încă nu s-a inventat o oglindă care să oglindească centrul universului.

 

 

 

 

 

Acest text este un pamflet, trataţi-l ca atare! (Îmi cer scuze pe această cale adevăraţilor ţărani

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

8 septembrie 2013

Inocenţa

În negura anilor s-a pierdut,

Spălată în timp de valuri,

Inocenţa de-început,

Uitată printre lauri.

 

Pitită într-un colţ ascuns,

Timidă stă visarea,

Ca raza unui soare apus

Ce-n larg alintă marea.

 

Din cristalină ce era,

Acuma e rugină,

Cum e şi inima din ea

Ce-odat era regină.

 

Cu anii care trec pustiu,

Culoarea îi dispare,

La fel şi visele, o ştiu,

Şi totul e uitare…

 

 Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2013 Toni Sao

Newer Posts »
%d blogeri au apreciat: